† Sfântul Ștefan, primul martir: Este noutatea creștinismului [26 decembrie 2025]

 

Martyrdom of St. Stephen - Copy after Charles Lebrun.

Este noutatea creștinismului

Lecturi biblice: Fapte 6,8-10; 7,54-60; Evanghelia Matei 10,5.17-22; lecturi biblice

Omilie

În fiecare an suntem surprinşi de frumuseţea zilei de Nașterea Domnului şi că a doua zi urmează culoarea roşie, a sângelui: e primului martir, sfântul Ştefan. Este prima naştere a omului pentru cer. Liturgia Bisericii este realistă. Bucuria şi durerea exprimate în viaţa lui Isus continuă în istoria Bisericii și a martorilor săi. Încă nu am terminat de sărbătorit bucuria nașterii pruncului când liturgia ne cufundă în misterul morții. Astăzi rămânem uluiți în fața unei gloate înfuriate, înarmată cu pietre, care ucide un martor al credinței în Isus Cristos. Liturgia ne propune un convertit care provine din lumea grecilor: „crescând numărul discipolilora, eleniştii murmurau împotriva evreilor pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea în slujirea de fiecare zi. […]  I-au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip” (Fap 6,1.5) și pe alții, până la șapte diaconi. Ștefan l-a recunoscut pe Isus ca Mesia. Acum discută cu „fiii lui Abraham” pentru a-i convinge că omul pe care l-au ucis este Mesia, mult așteptat de ei; cei care îl așteptau cu neliniște și ardoare pe Mesia au ajuns să-l răstignească. „S-au ridicat […] ca să discute cu Ștefan, dar nu puteau să se opună înțelepciunii și duhului cu care vorbea” (Fap 6,9.10). Este rodul Duhului Sfânt, focul Rusalilor; este noutatea creștinismului!

Lectura întâia, luată din Faptele Apostolilor (Fap 6,8-10; 7,54-60), este lunga relatare centrată pe figura lui Ștefan. Luca a folosit probabil o istorisire de origine pauliniană, fixată pe convertirea lui Paul (cf. Fap 22,3-5; 26,9-11). Ștefan, cu curajul său în fața morții, trebuie să-l fi impresionat pe Paul, care, probabil, la moartea lui Ștefan, a început să se gândească la Isus, întâlnindu-l pe drumul spre Damasc. Luca a împrumutat ideile pe care le pune în gura lui Ștefan din controversele care opuneau creștinii cu evreii. Termenii sunt a lui Luca, din Faptele Apostolilor. Împreună cu Paul la şcoala lui Gamaliel, sfântul Ştefan a aderat la predica apostolilor şi a fost ales printre cei şapte diaconi în slujba iubirii. Fragmentul este introducerea la discursul lui Ștefan, care în ochii lui Luca, devine figura discipolului prin excelență: el repetă și reînnoiește în viața sa gesturile, cuvintele, atitudinile și sentimentele Domnului. Asistăm la procesul lui Ștefan, care, într-un mod subtil, reînnoiește experiența și procesul lui Isus. Dumnezeu intervine în acest proces cu propria sa mărturie. Sunt două manifestări în persoana lui Ștefan: o înțelepciune inspirată, imposibil de contestat – „nu puteau să se opună înțelepciunii și duhului cu care vorbea” (Fap 6,10), și schimbarea la față – „atunci, toţi cei care şedeau în Sinedriu l-au privit ţintă şi au văzut faţa lui ca faţa unui înger” (Fap 6,15).

Trebuie să subliniem această trăsătură distinctivă a martiriului creștin: este un act de iubire față de Dumnezeu [„dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptați spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu și a zis: «Iată! Văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu»” (Fap 7,55-56)] și față de persecutori [„Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” (Fap 7,60)]. La La sfânta Liturghie ne rugăm Domnului ca să ne învețe „să-i iubim pe duşmanii noştri, după cum el [Ștefan] a ştiut să se roage pentru prigonitorii săi” (Colecta sau Rugăciunea zilei). De la prima persecuție din Ierusalim la cele ale împăraților romani, până la martirii din timpul nostru, Biserica universață suferă și moarr pentru comuniunea lor cu Dumnezeu și cu frații.

În Evanghelia după Matei (Mt 10,17-22) este preluat discursul misionar în care el dă instrucțiuni discipolilor pe care îi trimite „la casa lui Israel” să proclame evanghelia milostivirii: „Fiți atenți la oameni, pentru că vă vor da pe [mâna] sinedriilor și vă vor biciui în sinagogile lor. Și veți fi duși, din cauza mea, înaintea guvernanților și a regilor, ca mărturie înaintea lor și a păgânilor” (v. 17-18). Reacția lumii iudaice va produce suferință și moarte. Evanghelia „împărăției” este însoțită de violență și persecuție. Ucenicul știe că nu aduce propriul mesaj sau nu-și caută propriile interese, descoperă că misiunea sa este Duhul Sfânt, care transformă cuvântul său în mărturie înaintea lumii: „nu vă preocupați cum sau ce veți vorbi, căci vi se va da în ceasul acela ce să vorbiți, pentru că nu sunteți voi cei care vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbește în voi” (v. 19-20). Duhul poate acționa doar dacă discipolul nu este preocupat de propria sa condiție sau stare, ci se abandonează total „Cuvântului” pe care îl proclamă. Puternic în credinţă, el continua să dea mărturie despre „vestea cea bună” până la vărsarea sângelui pentru Domnul.

Ştefan devine primul martir al istoriei creştine! El conduce cortegiul tuturor celor care, de-a lungul timpurilor, au dat mărturie despre „evangheliea” lui Isus. Să ne ajute sfântul Ștefan să-l proclamăm pe Domnul cu tărie!