Binecuvântarea
lui Dumnezeu asupra omenirii
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 17:00 (1 ianuarie 2020)
Lecturi: Numerilor 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca
2,16-21; lecturi
Omilie
Astăzi celebrăm pe sfânta Maria,
Născătoare de Dumnezeu. Este cea mai veche sărbătoarea mariană. Este primul
titlu pe care creştinii l-au dat Mariei. Dar astăzi este Ziua Mondială de Rugăciune
pentru Pace. Îi încredințăm Mamei lui Dumnezeu invocația noastră pentru pacea
lumii și angajamentul nostru de a construi lumea plecând de la reînnoirea
inimii. Astăzi este și Anul Nou, zi în care ne urăm: „La mulți ani, multă
sănătate, ani de fericire și binecuvântare!” Binecuvântarea dăruiește pacea sub
protecția părintească a lui Dumnezeu. Sfânta Maria este prima creştină care
luminează drumul nostru în acest nou an!
Celebrând maternitatea Mariei,
lecturile biblice găsesc în paternitatea divină elementul de unitate în
privința lui Israel, a lui Isus și a creștinilor. Binecuvântarea, care în
familia ebraică este făcută de tatăl, își află, în ultimă instanță, la Dumnezeu
Tatăl și ajunge la fiii lui Israel de la tatăl familiei și a preoților [din
lectura întâia]. Numele impus copilului este dat din cer, de sus, adică de la
Dumnezeu Tatăl [în evanghelie: „i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de
înger mai înainte de a fi fost zămislit” (Lc
2,21)]. Duhul Fiului, răspândit în inimile credincioșilor, dă naștere la
invocația: „Abbà”! „Tată”! [în lectura a doua]. Să medităm asupra lecturilor.
În prima lectură luată din cartea Numerilor (Num 6,22-27), găsim un text de binecuvântare pe care Moise îl dă
fratelui său, Aron, ce este considerat strămoșul preoților evrei. Este o
invocație adusă lui Dumnezeu ca să strălucească fața sa peste poporul care se
roagă să-l protejeze: „Domnul să te
binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să strălucească faţa lui spre
tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să-ţi
dăruiască pacea!” (v. 24-26). Este o binecuvântare pronunțată de preoții evrei
la terminarea ceremoniilor liturgice. Este una dintre cele mai frumoase binecuvântări. Dumnezeu vrea
ca preoții săi să binecuvânteze. De la simpla binecuvântare – Domnul „să te ocrotească”
– se trece la splendoarea luminoasă a chipului lui Dumnezeu și la invocarea
darului păcii. Și noi știm că „pacea” – în ebraică shalóm – este pentru Biblie nu numai un dar, ci și „plinătatea”
tuturor bunurilor. Israelul descoperă bucuria apropierii de Domnul prin
binecuvântare. Este o avertizare. Începem un an nou: nu încredințăm aștrilor, forțelor
obscure, ghicitorilor, horoscopului începutul anului, dar lui Dumnezeu și numai
lui singur și mamei lui, sfânta Fecioară Maria, cea binecuvântată de Domnul.
Indiferent de încercările ce vor surveni în cursul anului, binecuvântarea lui
Dumnezeu este oferită întotdeauna. Domnul privește spre noi în ceasurile grele
și ne binecuvântează. Să ne lumineze Dumnezeu mintea în căutarea adevăratei
păci.
În Scrisoarea către Galateni (Gal
4,4-7), sfântul Paul ne dă acest text marian pentru sărbătoarea sfintei Mame a
lui Dumnezeu: „Dumnezeu a trimis pe Fiul său născut din femeie” (v. 4). Este cel
mai vechi text pe care îl cunoaștem. Ne uimește sobrietate. Este tot ceea ce ne
spune apostolul despre Maria. Această discreție se explică prin faptul că ea,
Maria, trăia, fără îndoială. A fi mama lui Dumnezeu comportă pentru ea să
meargă pe calea Domnului, adică pe calea suferinței și a durerii. Nu a ezitat.
În lungul pelerinaj a sfințit fiecare zi. Scrisoarea aminteşte că Isus face
parte din familia umană. Dumnezeu ni l-a dat pe Fiul său pentru a ne face fiii adoptivi.
Ascultând și urmându-l pe Cristos în care strigăm: „Abba”, adică „Tată”, în
limba aramaică veche folosită de Isus ca și copil. În el putem să ne încredem.
Ne lasă liberi și ne ajută să creștem. Când Fiul lui Dumnezeu a devenit fratele
nostru, Maria, mama noastră, este întotdeauna acolo invitându-ne să facem „ce
vă va spune” (In 2,5).
În Evanghelia sărbătorii de astăzi, după sfântul Luca (Lc 2,16-21), ne arată calea binecuvântării: este drumul
Betleemului. Dumnezeu este între noi, este cu noi; Domnul a venit în
întâmpinarea noastră; este înăuntrul istoriei noastre. Acum noi suntem cei care
trebuie să ne purtăm pașii spre el: noi suntem cei care trebuie să ne deschidem
ca lumina să intre și să lumineze viața noastră.
Este o parte din evanghelia
Crăciunului. Citim că păstorii au mers să-l adore pe copilul Isus în iesle și
au relatat tot ceea ce le-au spus îngerii. Cât o priveşte
pe Maria, ea „păstra toate aceste lucruri, meditându-le în inima ei” (v. 19).
Aude cuvintele păstorilor, care explică evenimentul pe care ea îl vede şi îl
trăieşte. În jurul evenimentelor care ne înconjoară, în jurul nașterii lui
Isus, Maria rămâne senină, ascultă și se roagă. Evanghelia vorbește puțin
despre ea. Și totuși este o figură importantă: ea l-a educat pe Isus, l-a lăsat
liber să plece pentru a-și împlini misiunea. Înainte ca să moară a adunat ultimele
cuvinte, le-a meditat și s-a rugat pentru a înțelege mai exact cine este fiul
său, Isus, încrezându-se în Dumnezeu. Maria este răvășită de aceste evenimente,
dar are încredere. Datorită ei înțelegem că Dumnezeu își realizează planul său
de mântuire în viața noastră.
„Când a sosit ziua a opta, ziua tăierii împrejur, i-au pus copilului numele
Isus” (v. 21). Evanghelistul Luca pune în
lumină doar faptul că Iosif şi Maria împlinesc voința lui Dumnezeu potrivit
legii. Acum pruncul Isus face parte din poporul lui Israel care s-a
angajat să-l recunoască pe Dumnezeul lui Abraham, al lui Isac și al lui Iacob
ca Dumnezeul său. Dând fiului său nume de
Isus – înseamnă „Dumnezeu salvează” – Maria
permite fiecărui om să se apropie de Domnul pentru a-l vedea pe „Dumnezeu care
mântuiește”, recunoscând în el pe „Emanuel”, adică „Dumnezeu-cu-noi”.
Astăzi este Ziua Mondială de Rugăciune
pentru Pace. Când papa Paul al VI-lea a stabilit pe 1 ianuarie 1968 era o necesitate
puternică pentru că lumea, abia ieșită din al doilea Război Mondial, era în
pragul amenințării nucleare. Acum, an de an, papa adresează popoarelor lumii un
mesaj de pace invitând pe toți la rugăciune. E nevoie de convertirea vieţii
chiar din prima zi a noului an.
Aşadar să începem cu încredere,
în numele lui Isus, acest nou an, amintindu-ne în fiecare zi şi meditând în
inima noastră ceea ce am celebrat în aceste zile. Sfânta Fecioară Maria este
disponibilă: Cel Atotputernic a făcut lucruri mari într-însa. Noi ne unim cu
întregul corul al tuturor generaţiilor creştine pentru a o proclama „fericită”: Sfânta Maria, Născătoare Domnului, Mamă a lui Dumnezeu [Theotokos], roagă-te pentru noi!
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989]; Compazieu J.
(http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Manicardi L. (https://www.monasterodibose.it); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu