„Darul” de noi înșine – practicându-l cu credință
pr. Isidor Chinez (19 martie 2024)
Lecturi biblice: 2Samuel 7,4b-5a.12-14a.16; Romani 4,13.16-18.22; Evanghelia Matei 1,16.18-21.24a; lecturi biblice
Omilie
Astăzi celebrăm solemnitatea sfântului Iosif. „Rugăciunea zilei” sau „colecta” este o implorare de la Dumnezeu, ca Biserica să păstreze şi să facă rodnice „misterele mântuirii” în această lume: „Dumnezeule atotputernic, care ai binevoit să încredinţezi ocrotirii fidele a sfântului Iosif începutul misterelor mântuirii, dă-i Bisericii tale harul, ca, prin mijlocirea lui, să le păstreze cu credinţă şi să lucreze cu râvnă pentru împlinirea lor”. Care sunt aceste misterele mântuirii? Ne spune „prefaţa” liturgiei: sfântul Iosif a fost ales „să fie soţ al sfintei Fecioare Maria” și chemat să devină „slujitor credincios și înțelept” al sfintei Familii „ca să-l ocrotească cu iubire și grijă părintească pe Fiul unul-născut, zămislit prin adumbrirea Duhului Sfânt”, aşa cum spune evanghelia. Să luăm lecturile și să le analizăm. Este „darul” de noi înșine, pe care practicându-l cu credință, vom deveni asemenea lui!
În prima lectură (2Sam 7,4b-5a.12-14a.16) este evocat dorința lui David de a face un templu Domnului. Dar Dumnezeu s-a gândit la lucruri mărețe! Fiul său, Somomon, va construi templu. În fața intenției regelui de a face o „casă” lui Dumnezeu, profetul Natan afirmă că Domnul va face o casă, un neam, o discendență pentru David. Profetul îi spune regelui: „când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia” (v. 12). Promisiunea se referă mai întâi la Solomon – el va zidi templul – și apoi la toți urmașii săi: „casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie” (v. 16). Aici se vorbește despre descendenți sfântului Iosif: este Mesia. Acest oracol fundamentează încrederea neclintită a lui Israel pe fidelitatea lui Dumnezeu: ceea ce zidește Domnul nu este supus schimbării. Nu acționează prin „încercări”, dar lucrează în istorie cu un proiect unic și indestructibil sau trainic. Planul său „rămâne pentru totdeauna”, din generație în generație, „pe vecie”. Nu există puteri capabile să-l blocheze, dimpotrivă „face zadarnice planurile popoarelor”.A doua lectură (Rom 4,13.16-18.22) ne ajută să considerăm aspectul central al vieții lui Iosif care mișcă toata lumea. În Scrisorea către Romani, primul este Abraham –tatăl credinței: „Abraham a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare” (Rom 4,3). Apostolul Paul declară că promisiunea de a deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin virtutea care vine din credinţă (cf. v. 15). Abraham este statornic în realizarea unei dorințe: „sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: «Aşa va fi descendenţa ta»” (v. 18). Ce legătură are aceasta cu Iosif? Sfântul Paul ne-a descris statura lui morală, măreția sa de om de credință. Apostolul aproape că se chinuie să spună că mântuirea oamenilor nu a fost obţinută în forța respectarii Legii, dar prin harul credinței. Dumnezeu i-a oferit lui Abraham nenumărați descendenți pe calea credinței. Și tocmai fidelitatea lui l-a făcut tată: i-a certificat paternitatea. Așa spune Paul. Paternitatea lui Abraham este un dar deplin dacă te uiți la ceea ce dă rodnicie: Isaac este un dar de la Dumnezeu. Credința patriarhului se exprimă în ascultarea îndrăzneață și eroică. Sfântul Iosif se încrede în Dumnezeu care îi va da lui un fiu, pe Isus Cristos.
Sărbătoarea sfântului Iosif ne amintește că creștinismul învinge doar dacă este trăit în felul acestui om „imens” de mare credință. Evanghelia după Matei (Mt 1,16.18-21.24a) ne spune că Iosif este un om ca noi care își vede viața făcută în „bucăți” de circumstanțele care i se întâmplă: „naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” (v. 18). Iată, ne pune în atmosfera pe care a trăit-o Iosif în momentul în care şi-a dat seama că ceva aparte se întâmplă… Cine mai mult decât el ar putea să se plângă de acesta, să se înfurie și să fugă?... Totuși el rămâne acolo, în lucrurile care survin sau se împlinesc. „Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns” (v. 19). În cele din urmă, privind la alegerile lui, înțelegem că atunci când ne confruntăm cu o dificultate, durere sau un eveniment neașteptat, nu are rost să ne gândim la el, să-l analizăm,… trebuie să-l primim căci este tocmai darul Domnului. „Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis” (v. 20). „Visele” lui Iosif sunt un semn al vieții sale sufletești. Prin raționamentul său, el ajunge la o soluție umană normală, dar de fapt este greșită – „a vrut să o lase în ascuns” – așa că Dumnezeu intervine și îi deschide ochii spre o perspectivă nouă, spre un orizont mai mare. Domnul îi spune: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (v. 20-21). De fiecare dată când Iosif trebuie să experimenteze asemenea lucruri, el va acționa în același mod: se confruntă, își asumă responsabilitatea pentru ceea ce are în fața lui în acel moment, face tot posibilul să se ocupe mai bine de ceea ce se întâmplă. Nu există efecte uimitoare în experiența sa. El este emblema încrederii și a concreteţii sau practicii sale. În acest sens, întreaga personalitate este cuprinsă în acest detaliu: „Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului” (v. 24).
Iosif din Nazaret visează.... În evanghelia de astăzi Iosif vizează un proiect mare… și a fost ascultat de Domnul: „nu te teme să o iei pe Maria, ca soţia ta!” Iar Iosif se încrede în Dumnezeu și se „aruncă”: „a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului!” (v. 24). Nu există alt mod de a face „visele” să devină realitate decât să te trezești și să intri în joc învățând „darul” de noi înșine și practicându-l, devenind asemenea sfântului Iosif!
Suntem invitaţi să devenim slujitori ai unui mister care ne depăşeşte! Să-l rugăm pe Domnul să ne ajute pe căile sale de credință!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu