Înfrângerea
crucii – Domnul glorios în iubire
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (5 aprilie 2020)
Lecturi: Isaia 50,4-7; Filipeni 2,6-11; Evanghelia Matei
(26,14-27,66); lecturiOmilie
Astăzi intrăm în Săptămâna
Sfântă. E Duminica Floriilor sau a Pătimirilor lui Isus. E săptămâna
cea mai atroce din viața lui Cristos pe pământ, dar exprimă iubirea Domnului și
a lui Dumnezeu Tatăl ce strălucește pentru noi pe cruce! Se concentrează în jurul
misterului lui Isus: este crucea ca ascultare de Tatăl și de solidaritate cu
toți oamenii. Profetul Isaia și sfântul Paul ni-l prezintă pe Isus ca „servitor”
care se lasă instruit: a acceptat să tacă; el, Fiul lui Dumnezeu, nu s-a ferit
de jignirile destinate lui. Suferința „slujitorului Domnului” este strâns unită
cu gloria sa. Cele trei lecturi sunt semnificative pentru mesajul lor despre
Cristos cel suferind.
Profetul Isaia (Is 50,4-7), în al treilea cântec despre „slujitorul
suferind”, ne comunică sentimentele lui Isus în pătimirea sa: solitudine, chin,
durere, suferință. Profetul vorbește despre un om al lui Dumnezeu care în ciuda
persecuțiilor și supliciilor groaznice rămâne fidel misiunii pe care a primit-o
de la Dumnezeu în care-și pune încrederea: „Domnul Dumnezeu mi-a deschis
urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. Spatele l-am dat celor
care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de
la cei care mă insultau şi mă scuipau” (v. 5-6). „Slujitorul Domnului” salvează
lumea păşind pe calea suferinţei. Se
prezintă ca un om al cuvântului, îndreptându-și mesajul spre cei „descurajați”:
„ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt” (v. 4). Este chipul
omului umilit care-și își găsește tăria în ajutorul lui Dumnezeu: „Domnul
Dumnezeu îmi vine în ajutor, de aceea nu m-au doborât ocările; de aceea le-am
oferit o faţă ca de cremene şi ştiu că nu voi rămâne de ruşine” (v. 7). E descrisă, cu anticipație, pătimirea lui Isus.
Isaia prevede victoria finală, curajul neînfrânt și asistența din partea lui
Dumnezeu.
În a doua lectură (Fil 2,6-11)
sfântul Paul scrie filipenilor pentru a forma o comunitate creștină – prima
din Europa – să aibă aceeași „atitudine care este în Cristos Isus” (Fil 2,5), adică să fie creștini
adevărați, cu iubire față de frați așa cum a avut Isus față de noi toți
acceptând cele mai josnice umilințe, până la moartea pe cruce. Este descrisă „despuierea”
[în greacă kènosys] a Fiului lui
Dumnezeu până la treapta cea mai de jos a umanităţii: „fiind din fire Dumnezeu, nu a
considerat un beneficiu propriu că e egal cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine
luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor” (v. 6-7). Ca „slujitor suferind” a îndurat moartea pe
cruce: este supliciul aplicat de autorităţile Romei sclavilor şi celor care
terorizează. Existenţa lui Isus sfârşește pe lemnul crucii, dar, contrar
modului de a gândi al oamenilor, cunoaşte „gloria”: „Dumnezeu l-a înălţat şi
i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui
Isus să se plece tot genunchiul” (v. 9-10). Acest imn este compus de comunitatea primilor creştini și cântat
în liturgia creștină; este preluat de apostolul Paul. Se întrevăd deja zorii dimineții
Paştelui: „Isus Cristos este Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (v. 11). După
ce a trecut prin tunelul întunecat al pătimirii şi morţii, Cristos este înălţat
în splendoarea dumnezeirii. Tatăl l-a glorificat
făcându-l „Domn” [Kyrie, în
greacă]. Acel om Isus, care s-a înjosit
până la moartea pe cruce, este cea mai mare persoană din lume: este Dumnezeu în
persoană. Contemplați pe Cristos umilit dar și glorificat de Dumnezeu! Trebuie
să avem aceeași mentalitate [atitudine] ca a lui Isus! Acceptăm să ascultăm din
iubire față de Dumnezeu umilindu-ne și suferind? Este un aspect… dar se va
manifesta în glorie!
În Evanghelia după Matei (Mt 26,14-27,66) Isus realizează profețiile Vechiului Testament: e
„slujitorul suferind” anunțat de profetul Isaia. În mai puțin de patru zile de
la intrarea în Ierusalim, Isus este arestat, judecat și condamnat. Este
un eveniment dramatic, tulburător pentru Fiului lui Dumnezeu mort pe crucea
spânzurată pe Calvar. Pentru mai-marii poporului el este o amenințare de ordin
religios. Decid să-l condamne. Înainte de Paști, Cristos intră în Ierusalim
așezat pe o măgăriță: gestul intrării pe o măgăriță înseamnă că Isus este Mesia
și rege. Mulțimea aclama: „Osana! Fiul lui David!” Peste câteva zile, Isus se
găsește în fața guvernatorului Pilat. Este legat de mai-marii preoți și predat
lui Pilat destinat să moară. Va urma un lung drum de suferință care se va
sfârși cu răstignirea. Moartea sa, din Vinerea Sfântă, nu este punctul final: e
„trecerea” sa din această lume spre Dumnezeu Tatăl.
Pentru farisei și cărturari,
pentru soldați romani, Isus a murit ca un răufăcător. Pentru evanghelistul
Matei, Isus a murit împlinind planul lui Dumnezeu. Pentru cei care primesc
vestea evangheliei, Cristos este împlinirea profețiilor Scripturi: cine
priveşte cu credinţă spre Domnul înălţat pe cruce, este salvat.
Să ascultăm în spirit de
rugăciune, să ne lăsăm pătrunși de compasiune și deschiși în inimile noastre mesajului
care ni-l propune: iubirea față de Tatăl și față de frații săi, oamenii. Cristos
este ascultător până la moarte. Astfel Domnul vine să ne deschidă o cale pentru
a permite întregii omenirii să intre în gloria Tatălui ce va străluci în crucea
lui Isus… Să ne lăsăm purtați în acest mister al iubirii! Să ne lăsăm atrași de
el! Este atâta iubire! În aceste zile recunoaştem, în spatele înfrângerii
crucii, gesturile lui Cristos glorios în iubire?...
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets
liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Doglio C. (https://www.qumran2.net);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Manicardi L. (https://www.monasterodibose.it); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu