 |
| „Cina de taină” de Jean Baptiste Jouvenet. (https://www.auction.fr/_fr/lot/attributed-to-jean-baptiste-jouvenet-rouen-1644-paris-1717-quot-la-cene-quot-15355913) |
Jertfa iubirii
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (9 aprilie 2020)
Lecturi: Exod
12,1-8.11-14; 1Corinteni 11,23-26; Evanghelia Ioan
13,1-15; lecturiOmilie
Astăzi începe Triduumul Pascal: este
„culmea anului liturgic”. Începe cu Joia Sfântă, în seara zilei pătimirii, când
Isus oferă trupul și sângele său sub specia pâinii și vinului apostolilor poruncindu-le
să facă în „memoria” [amintirea] sa. Este
instituirea Euharistiei și a preoției. Cuvintele sunt prea sărace pentru iubirea
lui Cristos pentru noi.
În fiecare an, evreii celebrau
„memorialul” [în ebraică zicaron]
eliberării din robia egipteană printr-o cina pascală. Este un loc important în
viața religioasă a iudeului. Textul din Exodului
(Ex 12,1-8.12-14) pe care îi citim are
stilul unei porunci: mielul „să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii
acesteia şi toată adunarea comunităţii lui Israel să-l înjunghie spre seară! Să
ia din sânge şi să pună pe amândoi uşorii uşii şi pe pragul de sus al caselor
în care îl vor mânca! Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la
foc, cu azime şi cu ierburi amare! Să-l mâncaţi aşa: să aveţi mijlocul încins,
sandalele în picioare şi toiagul în mână; să-l mâncaţi în grabă: este Paştele
Domnului!” (v. 6-8.11). Se rânduiește minuțios Paștele ebraic. Este relatarea
primei cine pascale. Este semnul memorial al trecerii evreilor din sclavia egipteană
spre libertate. Poporul Israel este salvat de Dumnezeu, cel care s-a revelat ca
unicul Domn. Este „memorialul” intervențiilor lui Dumnezeu în favoarea poporului. În liturgie se numește „Mielul lui
Dumnezeu”: este adevărata hrană servită în ospățul euharistic. Mielul „fără
cusur”, este imaginea lui Cristos lipsit de pată; este ospățul pascal, familial
și comunitar; este Euharistie – actualizarea jertfei crucii.
În a doua lectură (1Cor 11,23-26) apostolul Paul se referă
la abuzurile din comunitatea corintienilor la „Cina Domnului”: „oare nu aveți
case ca să mâncați și să beți, sau disprețuiți Biserica lui Dumnezeu și vreți
să-i faceți de rușine pe cei care nu au?” (1Cor
11,22). Pentru a remedia sfântul Paul relatează „Cina Domnului”. Este un text prețios
din care se citește în Joia Sfântă. Instituirea Euharistiei este cel mai vechi
fragment pe care îl avem în Scriptură. Paul nu face parte dintre cei
doisprezece și nu a fost prezent acolo la cină, dar ne asigură că a fost „instruit”
chiar de însuși Domnul Cristos: „eu am primit de la Domnul ceea ce v-am
transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi,
mulţumind, a frânt-o şi a zis: «Acesta este trupul meu cel care este pentru
voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!» De asemenea, după cină, a luat potirul,
spunând: «Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta
ori de câte ori beţi în amintirea mea!»” (v. 23-25). El amintește de moartea
lui Cristos actualizată în misterul euharistic. Adevăratul miel sacrificat nu
este aceea al Paștele ebraic, ci Isus jertfit, făcându-se hrană pentru noi. Este
o alianță de iubire care nu se șterge niciodată, fiind făcută cu Dumnezeu. Este
imensul respect la care luăm parte. Este jertfa Sfintei Liturghii de care ne apropiem…
În Evanghelia după Ioan (In
13,1-15) se istorisește un fapt neașteptat: Isus spală picioarele murdare ale discipolilor
și îi face capabili de ospățul divin. În locul purificărilor rituale este o
nouă baie: cuvântul, iubirea și dăruirea sa pentru noi. „Voi sunteți deja
curați, datorită cuvântului” (In
15,3). Acest gest trezește reacții diferite în ucenici. Dar exprimă într-o altă
formă aceeași esență ce vine dăruită prin pâinea și vinul consacrate: este
împărtășirea până la jertfirea totală din iubire față de persoanele iubite.
Pentru a manifesta iubirea sa
față de ucenici, Cristos face un gest simbolic: în momentul în care se afla la
masă, spală picioarele apostolilor. Iar sfântul Ioan face o precizare: „iubindu-i
pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit” (v. 1). «Până la
sfârşit» murind pentru ei, realizând în mod desăvârșit iubirea! Nu putea face
mai mult: el însuși a spus-o.
Iubirea adevărată se traduce în
gesturi concrete: iată pentru ce Cristos nu ezită să îngenuncheze în fața discipolilor
pentru a-i spăla picioarele, ca un servitor: „înţelegeţi ce am făcut pentru
voi? Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt.
Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi
datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să
faceţi aşa cum v-am făcut eu” (v. 12-15).
Să învățăm de la el, Fiul
Tatălui, să ne punem în serviciul unii altora, în umilință și dezinteres, după
exemplul lui Cristos. Este trăirea zilnică oferind în unire cu Domnul, jertfa
iubirii!
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets
liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Doglio C. (https://www.qumran2.net);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Manicardi L. (https://www.monasterodibose.it); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu