Este timpul rugăciunii
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 iunie 2025)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 7,55-60; Apocalips 22,12-14.16-17.20; Evanghelia Ioan 17,20-26; lecturi biblice
Omilie
Evenimentele pascale sunt sinonime cu victoria, uimirea și bucuria. Istoria lui Ștefan, din prima lectură, ne amintește că Isus este „Domnul” [în greacă Kyrios]: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” (Fap 7,58). Este rugăciunea lui Ștefan când moare sub lovituri de pietre. Cuvântul lui Dumnezeu, din a doua lectură, ne îndeamnă să ne amintim de puterea vestei celei bune – „Eu, Isus, am trimis pe îngerul meu, ca să vă aducă această mărturie cu privire la Biserică. Eu sunt Descendentul, Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare a dimineţii” (Ap 21,16) – și rugăciunea Bisericii: „Duhul şi Mireasa zic: «Vino!» Cel care aude să spună şi el: «Vino!»” (Ap 21,17). Credința în Dumnezeu este prezentată în texul evanghelic nu ca un exercițiu intelectual, ci ca o relație de iubire: e rugăciunea lui Isus – rugăciunea preoțească: „Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine: toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis” (In 17,20-21). Isus însuși de roagă pentru noi. A fi discipolul lui Cristos înseamnă a face parte dintr-un mare întreg: nu există creștini singuri. Între înălțare și Rusalii, textele biblice ne invită la rugăciune. Este singura atitudine potrivită pentru discipoli ce așteaptă venirea Duhului. Ne îndreptăm către el, Domnul, deschizându-ne mâinile și inimile. Scopul rugăciunii este să ne pună într-o stare receptivă față de „darul” pe care Domnul vrea să ni-l facă: e Duhul Sfânt. Dumnezeu ne mântuiește prin mâinile sale: Isus și Duhul Sfânt!
Prima lectură este luată din Faptele Apostolilor (Fap 7,55-60) și se încheie cu discursul primului martir: „Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu, şi a zis: «Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!»” (v. 55). Fiind vizionar, reflectă gloria lui Dumnezeu. Este plin de Duhul Sfânt și i se arată „Isus stând la dreapta lui Dumnezeu”. Persecutorii „l-au scos afară din cetate şi au început să arunce cu pietre asupra lui” (57), în timp ce „Ştefan se ruga astfel: «Doamne Isuse, primeşte duhul meu!»” (v. 58). Sunt menționați „martorii [care] şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul” (v. 58). Înseamnă că Saul a auzit ultima rugăciune: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (v. 59). Este invocația iertării rostită de Ștefan. Este clar că cererea de iertare se aplică și lui Saul. Rugăciunea sa este un model de încredere pentru noi. El l-a urmat pe Isus până la sfârșit fără a renunța la credința sa, chiar și în fața amenințărilor. Nu l-a renegat pe Domnul; a murit contemplând gloria sa în ceruri: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” (v. 55). Condamnarea și uciderea lui Ștefan pregătesc deplasarea creștinilor de pe pământ lui Israel și deschiderea către popoarele din afară, spre păgâni. Creștinismul își descoperă vocația universală. Această dimensiune, deja prezentă la Rusalii ca semn, va deveni clară în experiența istoriei.
În a doua lectură (Ap 22,12-14.16-17.20) avem o a doua rugăciune: e cea a întregii Biserici către Cristos, victorios asupra morții și păcatului: „Duhul şi Mireasa zic: «Vino!”» Cel care aude să spună şi el: «Vino!» […] Cel care mărturiseşte acestea spune: «Da, vin curând». Amin! Vino, Doamne Isuse!” (v. 17.20). Marana thà, în limba aramaică – „Vino, Doamne Isuse!” Avem aici un mesaj de speranță adresat creștinilor persecutați. Oricare ar fi situația, nimic și nimeni nu-l poate împiedica pe Cristos să vrea să împărtășească victoria sa cu noi. Cu el, se naște o lume nouă, o lume plină de iubirea lui Dumnezeu. Această veste bună trebuie să ne umple de bucurie și încredere, înfruntând încercările vieții. Domnul este veșnic viu. Îl implorăm: „Vino!” – „Vino, Doamne Isuse!”. Această rugăciune a primit deja un răspuns: „Da, vin curând. Amin!” Dar va primi răspuns deplin numai în gloria „împărăției” lui Dumnezeu.
În Evanghelia după Ioan (In 17,20-26) avem o a treia rugăciune – este rugăciunea sacerdotală sau preoțească – care ne introduce în intimitatea lui Isus cu Tatăl său: „Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine: toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis” (v. 20-21). De-a lungul evangheliilor, vedem că Isus simțea în mod regulat această necesitate de a se retrage pentru a se ruga, pentru a fi cu Tatăl său. Petrecea ore întregi acolo, mai ales când lua cele mai importante decizii.
Rugăciunea de astăzi are o intensitate deosebită. Isus se roagă pentru toți oamenii pe care a venit să-i salveze: „Părinte, vreau ca şi cei pe care mi i-ai dat să fie împreună cu mine acolo unde sunt eu, ca ei să vadă gloria pe care mi-ai dat-o” (v. 24). A fi cu Fiul lângă Tatăl său însemna „a-i vedea gloria”. Prologul din Ioan definește această preamărire: „Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (v. 14). Exprima credința comunității care înțelesese misterul persoanei lui Isus. În textul de astăzi, Cristos afirmă că cei care îi aparțin deja vor fi „cu” el, vor vedea „gloria pe care mi-ai dat-o” Tatăl, față în față, nu ca într-o oglindă. Înseamnă: a participa. Verbul viziunii – „să vadă gloria” – poate avea sensul forte de „a experimenta”.
Aproape a ajuns la sfârșitul misiunii sale. În câteva ore își va începe patima: va fi arestat, condamnat și mort pe cruce. Rugăciunea de astăzi amintește din nou că tot ceea ce a făcut pune în mâinile lui Dumnezeu, care poartă pe toți oamenii din întreaga lume oferindu-i Tatălui. Prin cuvintele sale, simțim că Isus vrea încă să aibă grijă de omenire; vrea ca aceasta să fie unită în iubirea pe care a venit să o inaugureze. Domnul rămâne totdeauna legătura acestei comuniuni: „toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una” (v. 21). Este punct culminant. Astfel, aproape brusc, se încheie convorbirea lui Isus cu Tatăl. Continuarea va trebui să se realizeze în el, Domnul. La sfârșitul rugăciunii, discipolul este în iubirea Tatălui, prima și ultima realitate, căci „Dumnezeu este iubire!” (1In 4,8).
Să ne dea Duhul Sfânt spiritul rugăciunii!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Carozza G., (https://www.famigliacristiana.it/blog/il-vangelo---rito-romano.aspx); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Atti degli apostoli. Introduzione, traduzione e commento, San Paolo, Milano 2010; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Città Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vanhoye A., Pâinea zilnică a cuvântului, Sapientia, Iași 2003; Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu