Duhul Sfânt actualizează evanghelia Domnului
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (8 iunie 2025)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,1-11; Romani 8,8-17; Evanghelia Ioan 14,15-16.23b-26; lecturi biblice
Omilie
Astăzi celebrăm „darul” Duhului Sfânt. În ziua de Rusalii – în ebraică, shavuōt, în românește săptămâni [cele șapte săptămâni după Paște] – Israelul comemora cel mai prețios dar pe care Dumnezeu l-a dat poporului: Torah, care dă viață oamenilor ce o pune în practică. Așa cum pentru Israel Torah sau Legea este calea comuniunii cu Dumnezeu și a libertății, tot așa pentru credincioșii lui Isus Duhul este viață, ce ne eliberează de păcat și moarte pentru a ne face să trăim din nou în Dumnezeu. Revărsarea Duhului Sfânt realizează promisiunile lui Isus înviat și are loc în sărbătoarea ebraică a Rusaliilor, una dintre cele trei mari sărbători care cereau să facă un pelerinaj la Ierusalim. Darul Duhului este considerat în dublul său aspect: Duhul instruiește în interior pe cei care îl iubesc pe Dumnezeu – „vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu” (In 14,26) –, și prezența Duhului în intimul credincioșilor este biruința definitivă asupra amenințării morții: întrucât Duhul l-a înviat pe Isus din morți, el poate elibera de moarte pe credinciosul care îl primește, constituind astfel certitudinea viitoarei învieri universale: „Dacă Cristos este în voi, deşi trupul este muritor din cauza păcatului, Duhul este viaţă datorită dreptăţii. Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieşte în voi” (Rom 8,10-11). Prima lectură este întotdeauna aceeași în ciclul trienal [anul A, B și C]. Solemnitatea de astăzi nu se poate deschide decât cu relatarea Rusaliilor: este Duhul Sfânt, al cărui prim semn, este darul limbilor. Dumnezeu și omul colaborează într-un proiect de mântuire: se extinde la toate popoarele și este fundamentul Bisericii. Darul Duhului coincide cu sărbătoarea evreiască a darul Torei de pe Sinai. Duhul vine să înlocuiască Legea antică a Alianței: creștinul, deși continuă să aibă înaintea sa o „lege” – sau o serie de învățături importante – scrise în Biblie, care în realitate este voința lui Dumnezeu scrisă în inimă. Pentru creștin, ascultarea de voința lui Dumnezeu nu este un gest servil, ci o necesitate de iubire: reprezintă plenitudinea bucuriei și a demnității sale. Acest lucru este posibil în ziua de Rusalii, când Duhul Sfânt coboară peste apostoli.
Lectura întâia (Fap 2,1-11) relatează coborârea Duhului Sfânt care marchează începutul unui timp nou pentru omenire. Duhul lui Dumnezeu a acționat și în vremurile trecute, dar acum apare din nou: Duhul devine disponibil într-o formă stabilă, ca o realitate care ne este dată datorită misterului pascal al lui Isus. La Rusalii, „le-au apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei” (v. 3). Este Duhul Sfânt care le-a apărut apostolilor: el vine să locuiască în ei. Din acest moment, ființa umană devine templu al lui Dumnezeu. Este marea „miracol” al locuirii Duhului în om: e o prezență vie, intimă și constantă. Este împlinirea misterului pascal: fără Rusalii, Paștele ar rămâne o lucrare neterminată. Dacă învierea Domnului nu ar ajunge în viața oamenilor, ce scop are?! Însă ajunge în viața oamenilor prin Duhul Sfânt, care dă o viață nouă. Primind această viață nouă este intrarea în „împărăția lui Dumnezeu”. Este necesar să primim noua natură de fii ai lui Dumnezeu. De aceea Isus trebuie să se înalțe la Tatăl pentru a fi prezent printre oameni într-un mod nou și mai profund. Odată ajuns în cer, Domnul este constituit dătător de viață și trăiește în discipoli prin puterea Duhului său. Victoria asupra morții vine împărtășită cu toți oamenii prin Duh. El este cel care ne comunică harul vieții celei noi, aceeași viață pe care Isus a cucerit-o prin învierea sa. Duhul Sfânt este rodul misterului pascal al lui Cristos.
În a doua lectură (Rom 8,8-17) se evidențiază că există o viață în trup și o alta în Duh. Sunt cele două forme de viață; cu siguranță nu merg împreună amândouă. Fiecare dintre ele urmează un stil de viață corespunzător: aceasta înseamnă că primirea unei vieți noi prin Duhul implică o ruptură cu starea de viață precedentă – se numește viață „după trup” sau „după lume”. Duhul este opus spiritului lumii. Viața după Duh exclude un compromis cu lumea, deoarece Duhul ne iubește până la „gelozie” [„Duhul pe care l-a pus în noi ne iubeşte până la gelozie” (Iac 4,5)]. Din acest motiv, numai cei ce trăiesc după Duh pot fi plăcuți lui Dumnezeu: „cei care sunt în trup nu pot să-i placă lui Dumnezeu; însă voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, din moment ce Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi” (v. 8-9). Duhul nu este dat pentru a face propria voință; dimpotrivă. Suntem călăuziți de Duh; suntem fii ai lui Dumnezeu. Duhul devine principiul „conducător” în creștin: este cel care îl conduce după voința lui Dumnezeu. El este cel care îi călăuzește pe fiii lui Dumnezeu, căci „aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: «Abbà – Tată» (v. 15). Duhul este cel care ne-a făcut copii ai lui Dumnezeu deoarece nu ne va abandona: „însuşi Duhul dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu” (v. 16). Avem certitudinea că Dumnezeu Tatăl nu va lăsa neterminată lucrarea pe care a început-o cu noi și ne va conduce acolo unde este el. Este necesar ca Duhul să ne dea această mărturie: paternitatea lui Dumnezeu nu ne este întotdeauna clară. Diavolul încearcă să submineze această relație: vrea să ne facă să ne îndoim de paternitatea lui Dumnezeu. Duhul dă garanție că suntem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu.
În Evanghelia după Ioan (In 14,15-16.23b-26), textul ales pentru această sărbătoare, spune că Isus, în timpul ultimei cine, le-a explicat discipolilor săi că nu le poate spune tot ce ar vrea pentru că nu sunt încă capabili să le înțeleagă; dar Duhul îi va face să înțeleagă tot adevărul: „dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu” (v. 26). Al urma pe Isus înseamnă să faci voința Tatălui și atrage de partea sa ajutorul celui mai puternic aliat pe care ți-l poți imagina: pe Duhul Sfânt. „Vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”: acest adevăr nu constă în concepte abstracte sau teoretice, ci în descoperirea unor aspecte noi și implicații ale evangheliei. Duhului i se dă titlul de „mângăietor” sau „paraclet”: este avocat al apărării, deoarece el, prezent în inimile credincioșilor, este cel care îi apără, adică face actuală evanghelia lui Isus în ei și, prin ei, o comunică întregii omeniri. Vocea Duhului este cel care dă ritmul evangheliei. Isus a încetat să mai vorbească, dar, dacă și-ar putea stabili activitatea profetică, nu ar face altceva decât repetarea propunerile pe care Duhul le trimite acum. Cuvântul pronunțat de Domnul, mesajul său, riscă să devină nepotrivit sau anacronic dacă nu ținem constant la curent ceea ce Duhul lui Dumnezeu anunță de-a lungul timpului. Duhul nu învață lucruri noi, pentru că și el vine, ca și Isus, de la Tatăl și vorbește în numele Domnului. Învățătura Duhului nu este repetitivă, pentru că încearcă să explice, să dezvolte și să aprofundeze propunerile evangheliei. Acțiunea Duhului sugerează momentul prezent.
Să ne rugăm lui Dumnezeu: Vino, Duhule Sfânt! Luminează pe toți oamenii să caute calea mântuirii!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Carozza G., (https://www.famigliacristiana.it/blog/il-vangelo---rito-romano.aspx); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Atti degli apostoli. Introduzione, traduzione e commento, San Paolo, Milano 2010; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Città Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vanhoye A., Pâinea zilnică a cuvântului, Sapientia, Iași 2003; Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu