Unitate în comunitate
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 iunie 2025)
Lecturi biblice: Proverbe 8,22-31; Romani 5,1-5; Evanghelia Ioan 16,12-15; lecturi biblice
Omilie
În această duminică celebrăm solemnitatea Sfintei Treimi. Sărbătoarea de astăzi izvorăște în mod natural din Rusalii: e cunoașterea unicului Dumnezeu adevărat! Isus le spusese discipolilor săi: „când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul” (In 16,13) [după evanghelia de azi]. Este cel mai important adevăr la care Duhul Sfânt i-a condus pe apostoli: Sfânta Treime – Dumnezeu în trei persoane! Este de neînțeles pentru rațiunea umană, mai ales pentru evrei cum sunt apostolii: e revelația pe care Duhul Sfânt o „aruncă” în lumină. Dumnezeu s-a făcut cunoscut ca o comuniune de iubire. Treimea și iubirea sunt un unic mister: nu pot exista separat – una nu poate exista fără cealaltă parte. Este misterul transcendent, adică trece dincolo de orizontul experienței, dincolo de lumea materială – este o „ipostază” a divinității care înseamnă aspect, chip, înfățișare: în teologia creștină entitate a trinității. Dar… este apropiat, ascuns, discret, acoperit de o lumină orbitoare care provoacă amețeală, dar… și vindecă. Este un Dumnezeu inaccesibil și personal, care poate fi cunoscut și iubit ca Dumnezeu Tată, Fiu și Duh Sfânt. Sfânta Treime nu este o realitate obscură, lipsită de lumină, întunecoasă, ci un mister în fața căruia orice rațiune sau gândire logică te surprinde: e un mister de pătruns și înțeles; nu poate fi posedat, înțeles în sine în mod imediat și definitiv. De aceea se cere ca rațiunea umană să rămână deschisă unei pătrunderi tot mai mari. Astfel, cunoscându-l pe Dumnezeu, ne putem cunoaște pe noi înșine, căci suntem făcuți după imaginea sau chipul său.
Prima lectură este din cartea Proverbelor (Prov 8,22-31). Înțelepciunea este figura lui Mesia în Vechiul Testament, care relatează prin imagini relația sa cu Dumnezeu. În această relație de iubire – cea mai veche decât mările, dealurile și abisurile – și noi am fost implicați prin venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu. Când contemplă universul, omul antic era uimit de frumusețea și armonia sa impunătoare: „Domnul m-a creat ca început al căii sale […]; înainte de a se fi născut pământul, […] când a stabilit cerurile, eu eram acolo […]; eu eram lângă el de încredere […] mă bucuram […] şi preferinţa mea erau fiii oamenilor” (v. 22.27.30-31). Reprezintă înțelepciunea și abilitatea lui Dumnezeu! Această înțelepciune a lui Dumnezeu a prezidat creația lumii. Dar ceea ce este extraordinar e că ea continuă să lucreze de-a lungul istoriei omenirii. Sfânta Scriptură ni-l revelează pe Dumnezeu care a devenit prieten cu poporul pe care l-a ales pentru sine. Citind textul de astăzi, descoperim legătura de iubire ce îl unește pe Creator cu creaturile sale. Acest angajament al lui Dumnezeu față de omenire a fost pe deplin împlinit în Isus Cristos ce realizează mântuirea omului.
A doua lectură este din Scrisoarea către Romani (Rom 5,1-5), unde Paul ne spune că, suntem împăcați cu Dumnezeu, suntem în pace cu el și avem acces la iubirea sa „prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am obţinut, în credinţă, posibilitatea de a ajunge la acest har în care ne aflăm” (v. 1-2). Această stare de pace și seninătate în fața suferinței nu este un exemplu de eroism, nici o formă de nebunie, ci este rodul acțiunii Duhului Sfânt. Creștinul experimentează deja pe acest pământ ce înseamnă să fii fericit. Acum putem spera la un rezultat pozitiv al existenței noastre: întemeiat pe o speranță care nu dezamăgește niciodată, ne dă bucurie chiar în necazuri și realizează în noi virtutea răbdării. Speranța creștină, ce justifică răbdarea, are o temelie solidă: rezistă neliniștilor și tulburărilor îngrijorătoare și incertitudinilor vieții căci Dumnezeu ne iubește. Este credință care se bazează pe iubirea lui Isus ce ne-a dat-o pe cruce. Justificarea sau îndreptățirea prin credință ne pune în comuniune de viață „pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (v. 5). Oamenii au întotdeauna nevoie de speranță: o speranță concretă în Domnul. Dumnezeu i-a „justificat” în Fiul său: în el a împlinit această lucrare de eliberare, de restaurare, care este „răscumpărarea”. Este realizat și făcut capabil să influențeze întregul viitor: este semnul și rodul păcii, al credinței, al harului. Este speranța nouă a eliberării totale și definitive. E o speranță sigură de care Dumnezeu ne-a dat garanție, iar această garanție este iubirea care a fost insuflată în inimile noastre de Duhul lui Dumnezeu.
În Evanghelia după Ioan (In 16,12-15), Duhul îi va călăuzi la adevărul complet: „când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul” (v. 13). Isus este pe cale să-și lase discioplii și îi asigură de darul Duhului – care este Duhul adevărului – și îi va conduce să înțeleagă ceea ce nu sunt capabili încă să înțeleagă, deocamdată. Duhul îi va face să cunoască și să înțeleagă misterul lui Cristos, cum el a purtat la bun sfârșit Scripturile, sensul cuvintelor și al faptelor sale. Duhul, trimis de Isus, va împlini această misiune: îl glorifică pe Domnul și îl glorifică pe Tatăl. Relația care există între Duhul Sfânt, Tatăl și Fiul reiese în pericopa de astăzi: Tatăl i-a comunicat Fiului tot ce posedă, adică toată viața și adevărul său. Isus ne-a comunicat viața și adevărul, dar și misterul infinit al lui Dumnezeu care cere pentru mințile noastre o revelație ce se dilată în spațiu și timp. Iată misiunea Duhului Sfânt dăruit Bisericii de către Isus înviat: el „vă va călăuzi în tot adevărul”, luminând pe deplin bogățiile divine pe care ni le-a adus Domnul. „Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta” (v. 12). Isus nu a putut să le învețe pe toate din cauza lipsei de înțelegere din partea discioplilor săi. Adevărul „complet” este de la Duhul Sfânt: el este „Duhul adevărului”. Omul va fi călăuzit să pătrundă misterul lui Dumnezeu și misterul lumii, căci el „va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile care vor veni” (v. 13). Duhul anunță „lucrurile viitoare” ale lui Cristos, „lucrurile” celui care a venit, vine și va veni. El va anunța sensul profund ce se va întâmpla cu discipolii, luminându-le cu lumina sa ceea ce Isus însuși le-a revelat. Duhul Sfânt va „coase” strâns„ timpul” lui Isus la toate timpurile pe care ucenicii le vor trăi. Duhul anunță prezența Cuvântului și a Persoanei Domnului la Tatăl său care l-a trimis. Este „treime” în cuvânt, prezență și iubire. Există viață, bucurie, iubire în Dumnezeu: este plinătatea bucuriei!
Mesajul duminicii de astăzi: la sărbătoarea Rusaliilor ne-am amintit cum Duhul Sfânt prețuiește diversitatea și multiplicitatea ca bogății venite de sus. Azi, în comuniunea care leagă cele trei persoane divine, ni se amintește valoarea unității. Pentru aceste intenții să ne rugăm astăzi: să ne dea unitate în comuniune!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Carozza G., (https://www.famigliacristiana.it/blog/il-vangelo---rito-romano.aspx); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Atti degli apostoli. Introduzione, traduzione e commento, San Paolo, Milano 2010; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Città Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vanhoye A., Pâinea zilnică a cuvântului, Sapientia, Iași 2003; Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu