Prezența vie a Domnului în Euharistie
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (19 iunie 2025)
Lecturi biblice: Geneză 14,18-20; 1Corinteni 11,23-26; Evanghelia Luca 9,11b-17; lecturi biblice
Omilie
În celebrarea celebrarea euharistică este prezența Domnului care se perpetuează în jertfa Crucii. Isus este prezent real în adunarea credincioșilor strânși împreună în numele său, în persoana slujitorului, în Cuvântul său și în mod substanțial și permanent sub speciile euharistice – pâine și vin [cf. Principii și norme ale Misalului Roman, 27]. Timp de două mii de ani, această prezență în celebrarea euharistică rămâne neschimbată. În colemnitatea de astăzi pâinea este prezentată sub două simboluri: pâinea oferită de Melchisedec și cea înmulțită de Isus. În a doua lectură este un text clasic al tradiției primei generații de creștini în legătură cu celebrarea Euharistiei.
În lectura întâia luată din cartea Genezei (Gen 14,18-20), tot ce știm despre Melhisedec se găsește aici: „Melchisedec, regele din Salem, a adus pâine şi vin; el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. El l-a binecuvântat şi a spus: «Binecuvântat să fie Abram de Dumnezeul cel Preaînalt, creatorul cerului şi al pământului»” (v. 18-19). Îl prezintă pe Melchisedec, regele Salemului, adică a Ierusalimului, care oferă pâine și vin lui Dumnezeu, fiind „preot al Dumnezeului celui Preaînalt”, și Abraham, care îi oferă zeciuială din pradă sa, recunoscând preoția. Faptul că nu aparține discendenței lui Levi sau Aaron, îl face mult superior preoților levitici, căci Melchisedec l-a binecuvântat pe Abraham și acesta din urmă i-a adus omagiul său oferindu-i zeciuială. Atenție! Melchisedec oferă jertfă lui „Dumnezeu cel Preaînalt!” Așadar, Abraham plătește zeciuială lui Melchisedec. El primește binecuvântarea unui rege străin, a cărui măreție nu depinde de genealogie. Este un semn de superioritate a preoției sale față de Abram și descendenții săi. Melchisedec, care „nu era din neamul lor”, primește zeciuiala de la patriarh. Această figură a lui Melchisedec, care apare pe neașteptate, este simbolul unei preoții adevărate și sacre. Tipul preoției sale este legată de preoția regală a lui Mesia și au o eficacitate veșnică, unică și cu puteri depline. Binecuvântarea este un cuvânt eficient, adică produce un efect așteptat, întrucât Dumnezeu este cel care binecuvântează. Dar omul, la rândul său, îl binecuvântează pe Dumnezeu, îi laudă măreția și bunătatea sa: „Binecuvântat să fie Dumnezeu cel Preaînalt care te-a eliberat!” (v. 20). Aici cele două binecuvântări sunt asociate. Cultul israelit le includea pe amândouă.
În Joia Sfântă, am comemorat instituirea Euharistiei la cina din urmă cu Isus și discipolii săi. Comentariile sfântului Paul (1Cor 11,23-26) despre această cină sunt în a doua lectură. Paul tocmai i-a mustrat pe corinteni pentru că cina care precedă celebrarea euharistică devenise un element de dezbinare și nu de fraternitate, așa cum făcuse Isus [„când vă adunaţi la un loc, n-o faceţi ca să mâncaţi cina Domnului, căci fiecare se grăbeşte să-şi ia propria mâncare ca s-o consume şi unul rămâne flămând, pe când altul se îmbată” (1Cor 11,20-21]. Se formează mese separate cu excese de băuturii și mâncare pentru bogați și un post umilitor pentru săraci. Paul denunță această practică a comunității din Corint ca fiind scandaloasă. Euharistia este „vestirea morții Domnului”, o manifestare a unei iubiri divine gratuite, fără distincții și universale. Gestul euharistic este o „memorie” sau o „amintire” a acestui lucru și, dacă comunitatea acceptă și permite diviziunile și le introduce în aceeași celebrare, comite o profanare a lucrurilor sfinte care neagă adevărul lui Isus. Evanghelia, care este un fapt de comuniune, vine anunțată ca diviziune.
Prezența reală a Domnului care a murit și a înviat în pâine și vin se extinde la persoana fraților, în special la cei mai săraci. Apostolul declară că transmite destinatarilor săi ceea ce el însuși a primit: „Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: «Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!» De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând: «Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea!»” (v. 23-25).
Ce faceți? Jertfa lui Isus! Faceți ofranda voastră lui Dumnezeu așa cum o fac eu pentru voi oferiți-vă viața. Adică, trăiți condiția umană până la moarte și moartea pe cruce, în ascultare de Tatăl și față de frații voștri. Faceți și voi această jertfă așa cum am făcut eu pentru voi! Amintiți-vă de exemplul meu! De aceea „ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni” (v. 26). Este porunca lui Isus: să-l imităm, să-l urmăm pe calea pe care el a deschis-o! „Memorialul” este actualizarea reală, efectivă, concretă, „în timp real”, a unui eveniment mântuitor. Aceasta este mărturia noastră! Este „memorialul” viu a morții și învierii Domnului: este liturgia vieții!
În Evanghelia după Luca (Lc 9,11b-17), toți au mâncat și s-au săturat. Isus îi primește pe toți cei care vin la el: „a primit mulţimile şi le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu vindecându-i pe bolnavi” (v. 11). În mijlocul deșertului, la căderea nopții, Dumnezeu repetă minunile străvechi ale istoriei poporului său. Deși oamenii se cred singuri și abandonați, Domnul se regăsește în mijlocul lor și distribuie din misterul său cu ambele mâini: el învață, vindecă și dă hrană. Isus îi invită pe discipolii să hrănească marea mulțime de oameni care îl urmează, atrași de cuvintele sale, uitând de mâncare. Cristos îi îndeamnă cu blândețe pe ucenicii: „Daţi-le voi să mănânce!” (v. 13). Cei doisprezece, uimiți, îi spun că au foarte puțin: cinci pâini și doi pești. Vedem aici că, prin Isus, Dumnezeu se manifestă ca cel care oferă poporului hrana vieții: „luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulţimii” (v. 16). Relatarea lui Luca este de o simplitate absolută, dar exprimă marea credință în Isus, care are puterea de a calma mințile discipolilor, preocupați cum să hrănească atâția oameni. Este miracolul credinței simple și eliberatoare, a celor ale căror inimi sunt eliberate de prejudecăți și care se lasă transportați de o încrederea totală în acela care dăruiește viață. Este ospățul fratern și îmbelșugat! Sunt darurile împărăției oferite tuturor! Este semnul înmulțirii pâinilor!
Celebrăm Euharistia care izvorul carității. Se naște din iubirea lui Isus și devine rădăcina iubirii între credincioșii adunați în jurul aceleiași pâini și a aceluiași potir. Euharistia este legată de sângele crucii și de trupul lui Isus „dat” pentru noi. Este expresia eliberării și mântuirii noastre. A o primi comportă un mare respect, o conștientizare totală, o pregătire interioară și o reflecție sinceră și profundă asupra „costului” pe care l-a avut el dăruindu-se Tatălui și fraților. Este sacrificiul extrem făcut de Isus pentru a ne oferi acest „dar”. A primi Euharistia nu trebuie să capete aroma unei obișnuinței, ci trebuie să fie întotdeauna o emoție nouă, înviorătoare, unică, o descoperire tot mai profundă, o întâlnire de bucurie tot mai mare. Este miracolul misterului euharistic care nu este o „depunere” în tabernacol, dar este o „prezență” reală, vie, adevărată și activă, care continuă să stingă foamea și setea celor care caută izvoarele adevăratei vieți! Vino Doamne Isuse!
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” – Napoli (www.ilfilo.org); Armellini F., (http://www.qumran2.net; https://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R., (http://www.qumran2.net); Carozza G., (https://www.famigliacristiana.it/blog/il-vangelo---rito-romano.aspx); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J., (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dehoniani Andria (https://dehonianiandria.it); Dumea C., (www.pastoratie.ro); Elledici.org (https://www.elledici.org/liturgia/parlare-di-dio-domenica-prossima); Farinella P., (http://www.paolofarinella.eu); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Grilli M., (https://diocesitivoliepalestrina.it); Lasconi T., (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lefebvre S., (https://francoisassise.wordpress.com); L'Osservatore Romano; Lucaci A., (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., (http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio); Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Rossé G., Atti degli apostoli. Introduzione, traduzione e commento, San Paolo, Milano 2010; Rossé G., Il Vangelo di Luca, Città Nuova, 2001; Sacchi A., (http://nicodemo.net); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M-N., (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vanhoye A., Pâinea zilnică a cuvântului, Sapientia, Iași 2003; Vianello A., (https://incammino.blog).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu