O, Cruce Sfântă, tu ne vei salva
pr. Isidor Chinez (29 martie 2024)
Lecturi biblice: Isaia 52,13-53,12; Evrei 4,14-16; 5,7-9; Patima Domnului după Ioan 18,1-19,42; lecturi biblice
Omilie
Încă din cele mai vechi timpuri, Biserica nu celebrează Sfânta Litughie astăzi şi mâine. Stă în contemplaţie. În Triduum-ul Pascal creştinii meditează îndelung cu emoție și admirație glorioasa pătimire a Domnului. Trădarea lui Isus, prinderea, condamnarea, execuţia lui pe vârful Golgotei ne introduc în centrul misterului suferinţei şi morţii răscumpărătoare. Biserica celebrează moartea victorioasă a lui Cristos care comunică oamenilor mântuirea. Liturgia de astăzi se află în întregime sub cuvintele acestea [pe care mare preot Caiafa le-a spus]: „este mai bine să moară un singur om pentru popor” (In 18,14). Împărtășim caracterul acestei observații: o, Cruce Sfântă, tu ne vei salva!
Prima lectura (Is 52,13-53,12) este figura „slujitorului suferind a lui Dumnezeu”: „iată, slujitorul meu va avea succes; se va înălţa, se va ridica şi va fi foarte sus” (v. 13). E „cântarea” a patra care descrie un om ce nu mai este om din cauza brutalității suferinţei. Din ea apare o misiune de mântuire. Cine este acest servitor? Tradiția creștină a văzut în acest slujitor misterios figura lui Isus aflat pe cruce, descriind evoluțiile evenimente care au avut loc: „chipul lui era mai desfigurat decât cel al unui om şi faţa lui, decât a fiilor oamenilor” (v. 14); „dispreţuit şi refuzat de oameni, om al durerii, cunoscător al suferinţei, de care îţi ascunzi faţa; era dispreţuit şi noi nu l-am luat în seamă” (v. 3). Este oferirea de sine din iubire față de om și purtând în sânul său un viitor pentru popor sau mulţimea umană.
În lectura a doua (Evr 4,14-16; 5,7-9) Scrisoarea către Evrei ne oferă o imagine, care este prea adesea uitată, aceea a Domnului care își prețuiește viața și nu vrea să o piardă: „în zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte” (v. 7). Autorul scrisorii pare un preot convertit al templului. Scrisoarea datând de prin anii 90 după Cristos. Este o omilie despre preoția lui Isus, scrisă în greacă. Domnul, Fiul lui Dumnezeu, în ziua crucii este marele preot care prezidează sacrificiul: e mielul jertfit al poporului răscumpărat. El este om în toate plenitudinea fragilității sale: a suferit mult și în suferintă s-a încredintat ascultării de voința lui Dumnezeu. Textul spune că el nu a refuzat să asculte de Tatăl: „deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el” (v. 8-9). Domnul și-a oferit viața din iubire, fără a cere nimic în schimb, iertându-i pe călăi. De la Isus putem spera mântuire, azi și mereu. A fi creștin este de a te încrede în Dumnezeu, până la sfârșit.
În Evanghelia după Ioan (In 18,1-19,42), prima grijă a lui Isus, când vin să-l prindă, este aceea să-și țină discioplii săi deoparte: „aşadar, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece!” (v. 8). A patra evanghelie reflectă ruptura definitivă dintre Biserică și Sinagogă, dintre iudaism și creştinism. Relatarea patimii după Ioan, diferită de cea a sinopticilor [Matei, Marcu și Luca], descriind fractura prin evidenţierea responsabilităţii conducătorilor evrei în condamnarea şi moartea Isus, ce este decisă de câtva timp, pentru că s-a făcut asemănător cu Dumnezeu: „nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu” (In 10,33). L-au dus pe Isus legat mai întâi la Anna și Caiafa, marii preoți, apoi l-au adus la „pretoriu” – este la romani reședința sau sala unde se exercita funcțiile judecătorești. Acum este Pilat judecător. Evanghelistul Ioan nu zăbovește asupra procesului iudaic, care este o simplă consecință a deciziilor anterioare, dar dezvoltă procesul înainte lui Pilat. Lumea întreagă este martoră la condamnarea și moartea lui Isus pe cruce prin reprezentantul Romei.
De pe cruce nu coboară „legea” scrisă pe pietre, ci „fiul” încredințat Mariei, mama lui Isus, adică mama întregii omeniri. Acum pe cruce este „slujitorul Domnului”. Acolo „își încredințează” spiritul – „și, plecându-şi capul, şi-a dat duhul” (v. 30) – pentru ca să devenim instrumente ale învierii pentru cei pe care îi întâlnim pe drumul nostru. Așa se întâmplă cu noi astăzi: cine vrea să-l urmeze pe calea Calvarului va trebui să o facă prin propria sa alegere. Viaţa noastră îl costă pe Isus propria viaţă: ne-o oferă pe altarul crucii!
În Vinerea Sfântă, să ne rugăm Domnului să ne deschidă inimă spre înțelegerea acestui mare mister al iubirii ce e taina crucii. Astfel putem face trecerea de la lumea păcatului şi a morţii la viaţa lui Dumnezeu în Isus Cristos prin Duhul Sfânt. Abia atunci putem cânta cu adevărat: E victorie! E biruință! Tu vei domni, o, Cruce Sfântă! Tu ne vei salva!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu