Bazilica sfântul Ioan din Lateran – catedrala papei din Roma

Bazilica sfântul Ioan din Lateran.

„În ziua de 9 noiembrie, liturgia Bisericii celebrează sărbătoarea Sfinţirii Bazilicii sfântul Ioan din Lateran. Dacă Vaticanul este reşedinţa Papei, în sens strict catedrala din Roma nu este Bazilica «Sfântul Petru», ci Bazilica «Sfântul Ioan din Lateran». Este vorba despre un mare templu, una dintre cele patru Bazilici majore din Roma şi al cărei titlul oficial este «Arhibazilica Mântuitorului şi a sfinţilor Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul». Referinţa Lateran este dată, pentru că familia nobilă a Lateranilor au donat în secolul al III-lea terenurile pentru construirea bisericii. Este catedrala Papei, unde se celebrează liturghia din Joia Sfântă şi Corpus Christi. Are o inscripţie pe faţadă care spune «mama şi capul tuturor bisericilor din oraşul Roma şi de pe tot pământul».

 

Bazilica sfântul Ioan din Lateran - interior.

Marile religii de astăzi şi din toate timpurile au «temple» pentru a aduce cult Dumnezeului lor. Părinţii noştri în credinţă numesc «sinagogă» actualele lor temple, islamicii numesc «moschee» locurile lor sacre şi creştinii în general le dăm titlul de «biserică» sau «templu». Ce este un «templu»? Pentru marile religii este mereu un spaţiu sacru unde omul se întâlneşte cu Dumnezeul său. (Gabriel Mestre).

 

Bazilica sfântul Ioan din Lateran - mozaic.

„Cuvântul lui Dumnezeu aminteşte un adevăr esenţial: templul de cărămizi este simbol al Bisericii vii, comunitatea creştină, pe care deja apostolii Petru şi Paul, în scrisorile lor, îl înţelegeau ca «edificiu spiritual», construit de Dumnezeu cu «pietrele vii» care sunt creştinii, pe unicul fundament care este Isus Cristos, asemănat la rândul său cu «piatra unghiulară» (cf. 1Cor 3,9-11.16-17; 1Pt 2,4-8; Ef 2,20-22). «Fraţilor, voi sunteţi edificiul lui Dumnezeu», scrie sfântul Paul şi adaugă: «sfânt este templul lui Dumnezeu care sunteţi voi» (1Cor 3,9c.17). Frumuseţea şi armonia bisericilor, destinate să dea laudă lui Dumnezeu, ne invită şi pe noi fiinţele umane, limitate şi păcătoase, să ne convertim pentru a forma un «cosmos», o construcţie bine ordonată, în strânsă comuniune cu Isus, care este adevăratul Sfântul Sfinţilor.

Asta se întâmplă în mod culminant în liturgia euharistică, în care «ecclesia”, adică comunitatea celor botezaţi, se reuneşte pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a se hrăni cu Trupul şi Sângele lui Cristos. În jurul acestei duble mese Biserica din pietre vii se edifică în adevăr şi în caritate şi este plăsmuită interior de Duhul Sfânt transformându-se în ceea ce primeşte, conformându-se tot mai mult Domnului său Isus Cristos. Ea însăşi, dacă trăieşte în unitate sinceră şi fraternă, devine astfel jertfă spirituală plăcută lui Dumnezeu.

Sărbătoarea de astăzi celebrează un mister mereu actual: adică Dumnezeu vrea să-şi zidească în lume un templu spiritual, o comunitate care să-l adore în duh şi adevăr (cf. In 4,23-24). Însă această sărbătoare ne aminteşte şi importanţa edificiilor materiale, în care comunităţile se adună pentru a celebra laudele lui Dumnezeu. De aceea fiecare comunitate are datoria de a păstra cu grijă propriile edificii sacre, care constituie un preţios patrimoniu religios şi istoric. De aceea s-o invocăm pe Maria Preasfântă, pentru ca să ne ajute să devenim, asemenea Ei, «casa lui Dumnezeu», templu viu al iubirii sale”. (Benedict al XVI-lea, Angelus [9 noiembrie 2008]).