Convertirea este cea mai concretă expresie a operii iubirii şi prezenţei Duhului în omul transformat de har. Semnificaţia adevărată şi proprie a milostivirii divine nu constă numai în privirea pătrunzătoare şi plină de compătimire îndreptată spre răul moral, fizic sau material, ci se manifestă mai ales când reevaluează, promovează şi scoate binele din toate forţele răului existente în om şi în lume. Iubirea lui Dumnezeu nu se lasă învinsă de rău (cf. Rom 12,21), dar învinge răul cu binele. Harul său îndurător este recreator, mai puternic decât orice păcat şi decât toate urmările acestuia (cf. Ioan Paul II, Dives in misericordia, n. 5-6). Împărăţia lui Dumnezeu este un dar pe care Dumnezeu îl face gratuit omenirii: „Nu te teme turmă mică, căci Tatălui i-a plăcut să vă dea vouă Împărăţia” (Lc 12,32). Omul trebuie să corespundă acestei „alegeri” cooperând cu planul mântuitor al lui Dumnezeu. Nu este suficient să fi intrat în Împărăţie, trebuie să foloseşti cum trebuie binefacerile divine (cf. Mt 7,13-27; 25,14). (cf. E. Ferenţ, Antropologia, 40-41).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu