Viktor E. Frankl |
“Fiinţa umană nu este un lucru în plus între atâtea altele;
lucrurile se condiţionează unele pe celelalte;
însă omul, în ultimă instanţă, este propriul său determinant.
Ceea ce el devine – limitat fiind de facultăţile personale
şi de mediul social – ajunge să devină prin forţe proprii.
şi de mediul social – ajunge să devină prin forţe proprii.
În lagărele de concentrare, de exemplu,
în acele laboratoare vii, puteam observa
şi eram martori ai faptului că
în acele laboratoare vii, puteam observa
şi eram martori ai faptului că
unii dintre tovarăşii noştri se comportau ca nişte porci,
în timp ce alţii se comportau ca nişte sfinţi.
Omul posedă în interiorul său ambele posibilităţi;
deciziile sale, şi nu condiţionările exterioare,
determină care dintre ele se exteriorizează.
Generaţia actuală este realistă,
căci am ajuns să cunoaştem ceea ce este în realitate omul.
Până la urmă, omul este cel care a inventat
camerele de gazare de la Auschwitz,
dar tot el a fost cel care a intrat în acele camere cu capul sus
şi cu rugăciunea Tatăl nostru sau Shema Ysrael pe buze”.
(Viktor E. Frankl
“Omul în căutarea sensului vieţii”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu