Evanghelia Luca
1,39-56: În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul
muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi
a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei,
a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi
binecuvântat este rodul sânului tău! Şi de unde îmi este dată mie
aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns
glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul
meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei
de Domnul!” Maria a spus: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă
vor numi fericită, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic
şi numele lui e sfânt! Milostivirea lui rămâne din neam în neam
peste cei ce se tem de el. A arătat puterea braţului său: i-a
risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. I-a dat jos de pe
tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; pe cei
flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci”. Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.
Omilie
O întâlnire importantă, în
mijlocul verii, este pe 15 august. Este sărbătoare dedicată Fecioarei Maria. În
acea zi, mulţi creştini s-au adunat de prin numeroase sanctuare spre a sărbători cum se cuvine pe sfânta Maria.
Am ales să mergem la Lourdes cu pelerinajul naţional. Alții ajung la Fatima, la
Notre-Dame de Laus, Puy Velay, Pontmain, dar şi în micile capele din satele
noastre. Acestea împreună, unele cu altele, se unesc pentru ziua sfintei Mării.
Şi noi ne unim în rugăciunea întregii Biserici pentru lumea noastră de astăzi.
Pentru cei care nu sunt obișnuiți,
relatarea Apocalipsului din prima lectură, este puțin derutantă. Pentru a-l
înţelege, trebuie să ştim că a fost scris pentru creștinii aspru persecutaţi. Din
motive de securitate, ei folosesc un limbaj codificat şi simbolic pe care numai
creștinii îl pot înţelege. Toate aceste viziuni pe care le descrie aici sunt pentru
a anunţa victoria lui Cristos cel înviat asupra forţele răului. Femeia ce naște
pe Mesia este poporul lui Dumnezeu. Acest Mesia se confruntă cu balaurul care
reprezintă pe Satana dar și Imperiul Roman totalitar şi persecutor. Dar
împotriva acestui Mesia, el nu poate face nimic.
Tradiţia creştină a văzut în mama
lui Mesia, Fecioara Maria, mama lui Isus; putem conta întotdeauna pe ea în
lupta noastră împotriva forţelor răului. După cum spune un cântec frumos: ea
este „prima pe drum”. Ea continuă să ne trimită la Cristos învingătorul morții
și a păcatului. Ca la nunta din Cana, ea
continuă să ne repete: „Faceți tot ce vă va spune…”
A doua lectură nu ne vorbeşte direct
de Maria. Sfântul Paul ne aminteşte că Isus a înviat din morţi. El este primul
dintr-o lungă linie care se întâlnește cu Tatăl în gloria sa. Dincolo de
moarte, el ne deschide calea. Va fi un șirag de persoane şi Maria va ocupa un
loc de frunte. Ea este prima beneficiară cu sufletul și trupul său de învierea
lui Isus, primul născut dintre cei morţi. Cu ea şi cu toţi sfinţii din ceruri,
suntem chemaţi cu toții spre gloria învierii.
Evanghelia pe care ne-o propune
face parte din Buna-Vestire. Îngerul Gabriel vine să anunțe Mariei că ea va fi
mama Salvatorului. Știind că verișoara sa Elisabeta a devenit însărcinată cu
viitorul Ioan Botezătorul, ea este pe drum. Această întâlnire între Maria și
Elisabeta duce la o explozie de bucurie. Vizitarea nu este numai o reuniune de
familie dintre două verișoare ci întâlnirea a două alianțe: cea veche a Elisabetei şi cea nouă a Mariei. Prin acest Mesia
încă ne născut, Dumnezeu vine pentru a vizita poporul vechii alianței.
Cu Maria, suntem invitaţi să-i mulțumim
Domnului care continua să facă lucruri minunate. În lumea lui Dumnezeu, primele
sunt ultimele; cei excluși, umili sunt pe primul loc în inima sa. Maria se recunoaște
aproape de ei. Ea ne dezvăluie în rugăciunea sa, dar și în angajamentul său, ce
l-a determinat să facă această lungă călătorie spre verișoara sa Elisabeta.
Iată evenimentul Vizitării: Maria
se alătură Elisabetei având cu ea pe Isus. Maria continuă să ni se alăture ori
de câte ori o numim. Atunci când ea era la picioarele crucii, Isus i-a dat toată
umanitatea: se adresă lui Ioan spunându-i: „Iată mama ta” şi Mariei: „Iată fiul
tău”. Din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el. Atunci nu ezitaţi s-o
luați pe Maria acasă şi să-i dați un loc de cinste. Puteţi conta totdeauna pe
ea.
Cu Maria, nu există o situaţie
disperată. Atunci când totul merge rău, putem întotdeauna să ne întoarcem spre ea.
Atunci când ne lipsește pacea şi bucuria, ea este acolo. Ca și la Cana, ea îi
spune Fiului său. Și Isus ne invită „să ne ducem la Izvor”, la cel care este
iubire, pace şi bucurie. Şi când am căzut jos de tot, ea se apleacă pentru a ne
ridica. Ea care a mizat toată viaţa sa pe iubire, ne ajută să ne punem la loc
pentru a relua drumul nostru în urmarea lui Cristos.
În această sărbătoare să mulțumim
pentru acest cadou minunat în care ne-o oferă pe mama sa, Maria. Ea este aceea care nu a
avut ca o preocupare decât „ca totul să se întâmple după Cuvântul lui
Dumnezeu". Cu ea, înţelegem că credinţa este mai întâi bucuria venită de
la Dumnezeu. Pentru Maria, înălțarea încoronează aventura sa de credincioasă. Al
său „fiat” de la Buna-Vestire înfloreşte în paradis.
„Binecuvântat ești tu care ai
crezut în realizarea cuvintelor care au fost spuse de Domnul!”
Aceasta a fost experiența Mariei.
S-o rugăm să fie și a noastră.
(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză
de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7010-homelie-de-lassomption-de-la-vierge-marie/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu