 |
Cristos și femeia canaaneană (1595) -
de Annibale Carracci; Parma.
|
Evanghelia Matei 15,21-28: În acel timp, ieşind
de acolo, Isus s-a retras în părţile Tirului şi Sidonului şi,
iată, o femeie canaaneană a ieşit din ţinuturile acelea şi a strigat: „Îndură-te
de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită cumplit de diavol!” Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Apropiindu-se, discipolii lui îl rugau: „Trimite-o,
pentru că strigă în urma noastră!” El, răspunzând, a zis: „Nu am
fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. Dar ea
a venit, s-a prosternat înaintea lui şi a spus: „Doamne, ajută-mă!” El a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei”. Dar ea i-a spus: „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe
masa stăpânilor lor!” Atunci Isus, răspunzând, i-a spus: „O,
femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!” Şi, din acel ceas, fiica ei
a fost vindecată.
Omilie
Lecturile biblice din această
duminică ne anunță vestea cea bună: mântuirea lui Dumnezeu este oferită tuturor
oamenilor; nu se limitează pentru bunii credincioşi ai poporului său; este
pentru toți, inclusiv pentru străini.
Acesta este mesajul pe care îl
găsim în cartea lui Isaia, mult mai înainte de venirea lui Cristos: „Pe străinii
care s-au atașat de Domnul pentru a-l onora, pentru a iubi numele său, pentru a
deveni slujitorii lui...îi voi conduce la muntele meu cel sfânt”. Să nu uităm
că în lumea Bibliei, muntele este loc de întâlnire cu Dumnezeu. Există un
singur Dumnezeu și mântuirea nu-i privește numai pe copiii poporului său, dar pe
toate celelalte popoare. Aceasta este ceea ce ne amintește papa Francisc când
el ne cere să deschidem porțile şi să ajungem la cei care sunt departe, până la
„periferie”. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie anunţat tuturor.
Psalmul 66 vine să prelungească
lectura din Isaia: toţi străinii sunt invitaţi să se alăture la acţiunea de
mulțumire a poporului lui Israel: „Toate popoarele să-ți aducă mulțumire. Să-ți aducă mulțumire toți împreună!” Această
laudă să fie universală.
Cu scrisoare sfântului Paul,
suntem în întregime în realizarea acestui proiect a lui Dumnezeu. Apostolul
Paul se adresează creştinilor de origine păgână. Primirea lor în comunitatea
creştină s-a întâmplat nu fără numeroase tensiuni. Dar acești străinii sunt din
ce în ce mai numeroși în a se converti la Cristos. Faptul că Evanghelia este
primită de păgâni arată că singur Dumnezeu cheamă pe toţi oamenii la mântuire.
El vrea să se îndure de toți căci el vrea să fie salvat tot omul. După exemplului
lui Paul şi a tuturor marilor martorii de credinţă, suntem trimiși spre aceea care
nu frecventează întâlnirile noastre. Biserica de astăzi trebuie să deschidă
ochii, urechile şi inima pentru apeluri lumii întregi. Vestea cea bună a lui
Isus Cristos este pentru toţi.
Evanghelia ne arată că Isus este
pe punctul de a se realiza această veste bună. El se ciocnește de neîncrederea discipolilor
săi. Se retrage în regiunea Tirului şi Sidonului, într-un teren păgân; și acolo
se întâlnește cu o femeie canaaneană. Sămânța, ţara, trecutul său, îl fac omul străin
și îndepărtat. Şi totuşi această femeie păgână va demonstra spiritul de dreptatea,
smerenie, disponibilitatea, umor și mai ales o credința uluitoare față de Isus.
Am auzit-o: „Și căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor
lor!” Este o lecţie extraordinară pentru evrei şi pentru discipoli.
Tocmai am sărbătorit Adormirea
Maicii Domnului; putem să ne punem întrebarea: ce este în comun între Maria şi această
păgână necunoscută şi dispreţuită? Aparent nimic... cu excepţia: credinţă.
Maria şi femeia cananiancă se întâlnesc cu Isus Cristos. Credinţa canaanencei este
o deschidere a inimii, o mare încredere în acela pe care îl imploră. Când totul este disperat, o mama încă
mai speră. Credința unei mame străine îi deschide inima lui Isus spre popoarele
păgâne.
Ca și femeia din Samaria, ne
rugăm Domnului Cristos: „Ai milă de noi, ai milă de întreaga lume chinuită de
nedreptate, violenţă, mizerie...” Multe sunt victimele falselor acuzaţii, destinate
să se prăbușească. Cristos continuă să ne trimită pentru a mărturisi despre iubirea
sa asupra tuturor răniților, bolnavilor, exclușilor, prizonierilor. El ne
trimite pentru a purta vindecarea în jurul nostru. Remediul pe care ni-l dă
este mult mai mult decât firimituri: este darul Cuvântului şi a Trupul său, este
darul Duhului său Sfânt.
Textele biblice din această
duminică ne invită să ne schimbăm privirea spre cei care nu sunt de partea noastră. Într-o zi,
Isus a declarat: „iubiţi unii pe alţii cum
v-am iubit eu (tot atâta cum v-am iubit). Această iubire a lui Cristos este
universală şi fără limită. Toate popoarele lumii sunt invitate să aclame pe
Domnul pentru această iubire fără frontiere. Ceea ce avem de mărturisit prin
cuvintele și gesturile noastre primitoare este împărtășirea şi solidaritate
noastră.
Să facem rugăciunea noastră să
fie ca această melodie: „Merge-ți în piețele lumii și în piețele din fața
bisericii! Merge-ți în piețele lumii, aici căutați-mi prietenii!”. Amin.
http://dimancheprochain.org/7018-homelie-du-20eme-dimanche-du-temps-ordinaire-20-aout-2017/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu