Prefață
MERGEŢI LA GEORGES BERNANOS!
Georges Bernanos este un scriitor francez citit
şi preţuit în lumea catolică. În România i-au fost traduse până acum două romane:
Jurnalul unui preot de ţară (ed. Allfa, 1999) şi
O crimă (ed. Humanitas, 2004). Trebuie
să recunoaştem că lansările acestor două scrieri în librăriile noastre nu au atras
atenţia publicului într-un mod deosebit. Numele autorului abia dacă depăşeşte
cu puţin cercul de cititori ai României
literare. Comentariile critice în revistele de specialitate sunt quasi-nule,
iar referinţele teologice şi spirituale sporadice. Ici-colo se aminteşte de
numele lui, pe la unele întâlniri teologico-pastorale sau pe la vreo predică de
hram. Şi totuşi, Bernanos este un mare scriitor. De ce nu se bucură de mai
multă popularitate? Pentru că e catolic şi francez? Pentru că meditează asupra
unor teme existenţiale pe care cultura românească nu le-a găzduit (încă)?
Pentru că nu se mai citeşte sau nu mai există interes pentru marea literatură
universală? Poate că da.
Venind dintr-o altă direcţie decât aceea a
ignoranţei şi a indiferenţei faţă de Georges Bernanos, lucrarea părintelui
Isidor Chinez – Omul între păcat şi har în scrierile lui Georges
Bernanos – completează un gol şi lansează o provocare.
Mai întâi completează un gol la cititorii lipsiţi
de educaţie religioasă, poate fără voia lor, care descoperă acum subiecte aproape
tabu în literatura contemporană, subiecte ce au fost interzise de mentalitatea corectitudinii
politice a secularizării literare, cum ar fi sfinţenia, harul, supranaturalul, păcatul,
Satana, infernul şi altele. Cine a citit barem o parte dintre romanele premiate
cu Nobel în ultimii ani a putut constata cu uşurinţă orizontul trist, lipsit de
speranţă, în care se mişcă fantasticul literar, descrierea realismului suferinţei
şi mizeriei umane fiind suficientă sieşi pentru a declanşa experienţa
purificatoare a cititorului. Georges Bernanos nu urmează această cale. Fiind un
catolic practicant şi crezând în forţa harului, lumea în care se mişcă
personajele sale nu este închisă, ci deschisă, nu întunecoasă, ci luminoasă, nu
rigidă, ci flexibilă. Realitatea concretă a păcatului şi a consecinţelor
acestuia – suferinţa, tristeţea, solitudinea, moartea etc. – este deschisă la
razele vindecătoare ale iubirii milostive din care provine şi întru care este chemată
să se împlinească orice existenţă umană. Astfel, noutatea care poate fi
descoperită de cititorii nefamiliarizaţi cu temele religioase constă în aceea
că lumea lui Bernanos oglindeşte o confruntare permanentă între har şi păcat, între
bine şi rău, între Dumnezeu şi Satana.
Apoi, lucrarea ar putea să-i surprindă şi pe
cititorii cu educaţie religioasă, fiindcă le reaminteşte câteva adevăruri
elementare, dar profunde, într-o anumită măsură puse deoparte de retorica predicilor
care nu vor să deranjeze gustul publicului larg. De exemplu, omul trăieşte
într-un context existenţial marcat de influenţa păcatului în care erupţia
harului este oricând posibilă; totuşi, mântuirea are un caracter tragic, agonic;
Satana, Cel Rău, există ca persoană, putere şi prezenţă; păcatul e ca un fel de
ceaţă; păcatul îl face pe om să se simtă limitat în libertatea sa, iar această
limită poate fi depăşită prin riscurile iubirii; de asemenea, păcatul are
efecte dezumanizante, pentru că îl face pe om să fie trist, închis, mistuit de
plictiseală şi singurătate, iar din această existenţă tragică nu-l poate salva
decât harul lui Dumnezeu; imaginea sfântului reprezintă fiinţa umană metamorfozată
de lucrarea harului.
Totodată, cartea părintelui Isidor Chinez
lansează o provocare ce vizează condiţia umană, în sens larg. Am selectat trei
perspective care denotă îngrijorările lui intelectuale în calitate de creştin,
preot şi profesor.
Astfel, în calitate de creştin, Isidor Chinez
pare să fie sedus de motivaţiile scriiturii lui Georges Bernanos, care spune în
una dintre notele lui autobiografice: „Am început să scriu pentru a scăpa de
dezgustul acestei epoci”. Pe urmele scriitorului său preferat, hermeneutica
părintelui Chinez roteşte în jurul valorilor spirituale şi propune din nou, la
început de secol XXI, primatul spiritualului. Cu această opţiune, păşeşte în
interiorul familiei unor scriitori care au adus la începutul secolului trecut un
suflu nou în Biserica Catolică din Franţa şi, într-o anumită măsură, au
pregătit deschiderile de perspectivă ale Conciliului al II-lea din Vatican.
Este vorba de marii scriitori şi gânditorii catolici francezi din prima parte a
secolului al XX-lea: Léon Bloy, Paul Claudel, Jacques Maritain, Julien Green,
François Mauriac, Charles Péguy şi alţii. În spiritul ideilor acestora, Isidor
Chinez susţine că trăim într-un context în care adevărurile Evangheliei nu ne
fac cu ochiul; cu toate acestea, avem nevoie de ele şi, în general, de încredere
în puterea adevărului. De asemenea, avem nevoie de oameni care să dea mărturie
despre adevăr, care să ia în serios ţara, credinţa, oamenii şi alte valori
vitale importante. În acest context, criza lumii contemporane ar putea fi
diminuată sau chiar rezolvată dacă omul ar redobândi încrederea în adevărul
întrupării, dacă ar recăpăta gustul autenticului şi simţul misterului şi dacă
ar avea curajul de a-şi asuma riscul eternităţii.
Ca preot, Isidor Chinez se adresează confraţilor
săi preoţi şi le transmite un mesaj simplu, dar indirect. Nu a formulat
nicăieri gândul acesta expressis verbis,
însă el transpare din analizele pe care le consacră unor personaje celebre din
literatura lui Bernanos, precum abatele Donissan (care seamănă cu sf. Ioan
Maria Vianney) din romanul Sub soarele
lui Satana sau preotul de ţară care îl întruchipează pe Isus agonizând din
romanul Jurnalul unui preot de ţară şi
care spune, împreună cu sf. Tereza de Lisieux, sfidând eficienţa şi
pragmatismul exacerbat al lumii moderne: totul este har! Bernanos este numit pe
bună dreptate romancierul preotului, pentru că e romancierul vieţii spirituale.
În romanele lui întâlnim „preoţi de orice natură şi caracter, neglijenţi şi
inculţi, fideli sau leneşi, sârguincioşi sau buni furieri ai Bisericii, preoţi
intelectuali pe care orgoliul i-a sărăcit şi mândria i-a dus la necredinţă”.
Desigur, alături de preoţi găsim şi alte personaje întruchipând tot felul de
oameni, de orice vârstă, condiţie şi stare materială. Ceea ce îi uneşte pe toţi
este lupta dintre har şi păcat, dintre Dumnezeu şi Cel Rău, care se dă în
sufletul lor. În acest context, mesajul către preoţi este sfinţenia, care trebuie
acceptată ca drum, vocaţie sau apel şi care constă în biruinţa asupra păcatului
prin colaborarea cu lucrarea harului. Pentru preot, a fi sfânt înseamnă a fi icoana lui Cristos.
În fine, ca profesor, Isidor Chinez mânuieşte
cu dibăcie metodele ştiinţifice de analiză şi sinteză, articulând în mod
riguros succesiunea argumentelor pentru a proba teza mare a lucrării: fiinţa
umană este locul teologic al bătăliei dintre forţele întunericului şi cele ale
luminii. De asemenea, în acelaşi registru al argumentării, se remarcă analizele
etice consacrate realităţii metafizice şi teologice a supranaturalului.
Într-adevăr, ceea ce era definitiv şi esenţial pentru alţi scriitori, ca, de
exemplu, destinul, istoria sau libertatea, la Bernanos este supranaturalul. În
orizontul supranaturalului, omul descoperă adevărul despre sine: este păcătos,
dar şi chemat prin har să-şi depăşească condiţia de păcătos şi să intre în
comuniune cu Dumnezeu. În lumina acestei prezenţe pe care o instituie
supranaturalul, omul săvârşeşte răul când nu răspunde la chemarea
supranaturalului şi binele când acceptă complet supranaturalul, pentru că numai
în Dumnezeu este posibilă iubirea de sine şi de alţii. Demnitatea la care sunt
chemate toate personajele lui Bernanos, creştini laici şi clerici, oameni
profani şi oameni religioşi, constă în a fi martori ai supranaturalului
încarnat în structurile istorice.
Deşi cartea de faţă reia textul tezei de
doctorat prin care părintele Isidor Chinez a obţinut în 2011 titlul de doctor în
teologie al Universităţii din Bucureşti, lectura ei se constituie într-o experienţă
stimulatoare. Sper să fie suficient de stimulatoare încât să conducă la
traducerea în limba română a altor romane ale lui Georges Bernanos.
Pr. prof. dr. Wilhelm Dancă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu