† Duminica I din Post Mare (A): Aceea putere este dată să înveţe și să iubească (omilie)

Isus ispitit pe munte - de Duccio di Buoninsegna

Evanghelia - Matei 4,1-11: [Ispitirea lui Isus]. ¹ Atunci Isus a fost condus de Duhul în deșert ca să fie ispitit de diavol. ² După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, în cele din urmă i s-a făcut foame. ³ Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini”. ⁴ Dar el, răspunzând, i-a zis: „Este scris: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. ⁵ Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a așezat pe coama templului ⁶ și i-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine și te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră”. ⁷ Isus i-a zis: „Din nou este scris: Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”. ⁸ Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărățiile lumii și gloria lor ⁹ și i-a spus: „Îți voi da toate acestea, dacă vei cădea [înaintea mea] și mă vei adora”. ¹⁰ Atunci Isus i-a spus: „Pleacă, Satană! Căci este scris: Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei aduce cult”. ¹¹ Atunci diavolul l-a lăsat. Și iată că se apropiau îngeri și îi slujeau.

 

 

Omilie

 

Practic diavolul îi sugerează lui Isus de a parcurge drumul mesianic conform așteptărilor populare ale lui Mesia. Istoricul evreu Iosif Flavius povestește – de exemplu – că oamenii fanatici ațâțând poporul să se ducă în pustiu pentru că acolo Dumnezeu ar fi repetat miraculul manei sau pentru a merge pe Muntele Templului unde Dumnezeu s-ar cobor în chip minunat din ceruri asigurând că Mesia ar deveni suveran al întregii lumi... Conformându-se la așteptările poporului (pentru a fi astfel acceptat și popular) sau să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu? Iată aici este proba.

 

Prima ispită: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se prefacă în pâini”. Acest lucru nu este pur şi simplu pentru a satisface foamea, dar utilizând puterea lui Dumnezeu în avantajul propriu. Isus va înmulți mai târziu pâinile, dar pentru mulţime, nu pentru sine. El niciodată nu a exploatat statutul său de Fiu al lui Dumnezeu în beneficiul său, cum va recunoaşte – deşi ironic – căpeteniile şi soldaţi la poalele crucii: „Pe alții i-a salvat, pe sine nu se poate salva! Dacă este regele Israelului, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el. S-a încrezut în Dumnezeu! Să-l salveze acum, dacă îl iubește. Pentru că spunea: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»” (Mt 27,42-43).

 

A doua ispită: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos”.  Sărind de pe templu poate fi un gest care îi arată măreţia puterii lui Dumnezeu: un gest care îi descoperă gloria sa. Cu siguranţă îl satisface pe ucenicul său, care astfel se poate lăuda cu puterea propriului Dumnezeu. Dar nimic sau foarte puţin, spune despre identitatea adevăratului Dumnezeu, care este iubire. Sărind de pe templu este un spectacol, nu o revelație.

 

A treia ispită: Satana „l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărățiile lumii și gloria lor și i-a spus: «Îți voi da toate acestea, dacă vei cădea [înaintea mea] și mă vei adora»”. Este calea puterii, înțeleasă ca voință de dominare care se impune cu forța: o cale pentru mulți eficientă și rezolvabilă, așa că încearcă și spiritele religioase. În schimb în mod necesar este pentru adorarea Satanei.

 

În această a treia propunere a ispititorului sunt de reţinut cuvântul gloria şi insistenţa pe universalitatea: „toate împărățiile... toate aceste lucruri”. Împărățiile pământului nu aparţine lui Satana. Dar aroganţa lor, desigur că da. Vrei să domine lumea este o idolatrie. Pe acest lucru diavolul este sincer: «Dacă te închini mie».

 

Cât am spus nu împiedică să regăsim în tripla ispitire a lui Isus dimesiunea morală, personală zilnică și internă pentru fiecare din noi: aceia de a folosi chiar puterea lui Dumnezeu pentru a avea sau a putea sau a se afirma. Aceste atitudini care corespund standardelor mondiale, dar nu sunt de la Evanghelie. Puterea lui Dumnezeu este dată să iubească şi să servească, nu pentru a avea şi a se afirma. (Don Bruno Maggioni [13.02.2005]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net/parolenuove/commenti.php?mostra_id=3774).