Botezul Domnului (A): Printre penitenți este și Fiul lui Dumnezeu (omilie)

 

Evanghelia - Botezul lui Isus (Matei 3,13-17): ¹³ Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. ¹⁴ Dar Ioan încerca să-l oprească spunându-i: „Eu am nevoie să fiu botezat de tine și tu vii la mine?”. ¹⁵ Răspunzând, Isus i-a zis: „Lasă acum, căci așa se cuvine ca noi să împlinim toată dreptatea”. Atunci el l-a lăsat. ¹⁶ După ce a fost botezat, Isus a ieșit îndată din apă. Și iată că s-au deschis cerurile și l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind deasupra lui. ¹⁷ Și iată, a fost un glas din ceruri care spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea”.

 

Omilie

 

 

Relatând botezul lui Isus, evanghelistul vorbește despre cerurile care s-au deschis și de Duhul care coboară asupra lui Isus, două trăsături care fac trimitere la textul lui Isaia 63,19: „O, dacă ai despica cerurile și ai coborî! Munții s-ar topi înaintea ta”. Cu aceste cuvinte profetul cere de la Dumnezeu să redeschidă cerurile și de a cobor în mijlocul poporului ca să-l reconducă la libertate. La botez cerul s-a deschis. Supunându-se botezului Isus descoperă două fețe ale misterului. Se prezintă printre  păcătoși și ca ei primește botezul ca semn de pocăință. Și în același timp este declarat Fiul lui Dumnezeu. Isus în această solidaritate cu păcătoșii presimte deja germenul Crucii, care va lua asupra sa păcatele lumii.

 

Scena botezului este descrisă și ca o revelație asupra lui Isus, asupra persoanei sale și a misiunii sale, care se deschide aici. Această revelație este conținută de cuvintele vocii cerești care se referă la Isaia 42,1-2 (lectura întâia) și Psalmul 28(29). Isus este declarat Fiul în timp ce i-a fost încredințat o misiune. Filiațiunea divină se manifestă prin ascultare. Natural putem și să presimțim în botezul lui Isus figura botezului creștin. Și în botezul creștin suntem proclamați ca fii a lui Dumnezeu, umpluți de Duhul Sfânt și am primit o misiune de împlinit.

 

Poate să surprindă scurtul dialog dintre Ioan Botezătorul și Isus. Ioan spune: „Eu am nevoie să fiu botezat de tine și tu vii la mine?”. Dar Isus îi răspunde: „Lasă acum, căci așa se cuvine ca noi să împlinim toată dreptatea”. În acest dialog scurt se ascunde toată semnificația profundă a botezului. Evanghelistul pune două concepții despre mesianitate, aceea a lui Ioan Botezătorul care gândea că Mesia este un judecător sever care ar fi separat drepții de păcătoși; și aceea a lui Isus care subliniază aspectul milostivirii. Isus vine să se boteze cu păcătoșii. Ioan Botezătorul rămâne luat prin surprindere la această figură neașteptată, dar apoi se apleacă în fața voinței lui Dumnezeu, cum ar fi trebuit să facă întregul Israel și cum ar trebui să facă orice om: să abandoneze propria lui concepție pentru a accepta pe aceea a lui Dumnezeu.

 

Nu ar trebui să ne surprindă faptul că sunt primele sale cuvinte din Evanghelie: „Lasă acum, căci așa se cuvine ca noi să împlinim toată dreptatea”. Primele cuvinte definesc atitudinea sa profundă: El a venit să împlinească planul lui Dumnezeu și nu lasă pe nici unul care să se separe de dânsul. (don Bruno Maggioni [09.01.2005], trad. pr. Isidor Chinez; sursa:

http://www.qumran2.net/parolenuove/commenti.php?mostra_id=3647).