O, brad frumos, ce sfânt păreai
în altă sărbătoare.
Mă văd copil cu păr bălai
și ochii de cicoare.
Revăd un scump și drag cămin
și chipul mamei sfinte,
imagini de Crăciun senin
mi-apar și azi în minte.
Un brad cu daruri și lumini
în amintiri s-arată.
În vis zâmbește ca un crin
copilul de-altădată.
Întregul cer era deschis
deasupra frunții mele.
Azi strâng doar pulbere de vis
și numai scrum din stele.
Copil bălai, Crăciun și brad
s-au stins în alte zile.
Azi, numai lacrimi cad
pe-ngălbenite file ...
Azi nu mai vine Moș Crăciun
cu barba-i jucăuse,
ci doar tristețile mi-adun
să-mi plăngă lângă ușe...
În beznă temniței mă frâng
sub grele lespezi mute,
și-mpovărat de doruri plâng
pe amintiri pierdute.
Omatul spulberat de vânt
se cerne prin zăbrele
și-mi pare temnița mormânt
al tineretți mele...
de Radu Gyr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu