Sfântul Nicolae, episcop

Sfântul Nicolae epicop de Myra în Lycia
salvează trei nevinovați de la moarte (1888) -
de Llya Repin (Russian Museum) 

Despre sfântul Nicolae, episcop de Mira (Licia) în secolul al IV-lea, avem un mare număr de date, dar este dificil să le distingem pe puţinele autentice din mulţimea de legende înflorite în jurul acestui sfânt foarte popular, a cărui chip este repropus de comercianţi în fiecare an în hainele lui "Moş Crăciun" (Nikolaus în Germania şi Santa Claus în ţările anglosaxone), un bătrân îmbrăcat în roşu cu barbă albă, fluent, cu o desagă plină cu daruri pe spate.

 

Cultul său s-a răspândit în Europa când presupusele sale moaşte, luate de la Mira de către 62 de soldaţi barezi şi duse în siguranţă pentru a fi salvate de profanarea invadatorilor turci, au fost aşezate cu mare cinste în catedrala din Bari, la 9 mai 1087. Moaştele fuseseră precedate de faima de mare taumaturg şi de coloratele legende. "Nicolae - se citeşte în Legenda aurea - s-a născut din persoane bogate şi sfinte. În prima zi când a fost scăldat, a stat singur drept în vasul respectiv...", copil de o constituţie excelentă, şi deja înclinat spre asceză pentru că, aşa cum adaugă Legenda, miercurea şi vinerea refuza laptele matern. Ajungând mai mare, "dispreţuia corupţia şi vanităţile şi se îndrepta mai mult spre biserică".

Ridicat la demnitatea episcopală prin inspiraţia supranaturală a episcopilor adunaţi la conciliu, sfântul păstor a avut grijă de turma sa, distingându-se mai ales prin dragostea sa generoasă. "Un vecin al său, ajuns la cea mai mare sărăcie, s-a decis să le împingă spre păcat pe cele trei fiice fecioare ale sale, pentru ca din acest condamnabil negoţ să se poată hrăni el şi fiicele sale...".

Pentru ca să fie evitată această nelegiuită seducţie, sfântul Nicolae, trecând în timpul nopţii prin faţa casei acelui sărman, de trei ori a aruncat câte o pungă de monede de aur şi cele trei fiice, o dată cu zestrea, au avut şi câte un bun soţ. Patronajul său asupra copiilor şi elevilor pare să fie datorat unui alt fapt legendar: episcopul înviase pur şi simplu trei copii, ucişi de către un măcelar pentru a face din ei felii de friptură fragede.

Se mai povesteşte că, fiind invocat de nişte marinari în timpul unei mari furtuni pe mare, el li-a apărut şi uraganul s-a liniştit imediat. Se pare într-adevăr că ar fi avut cont deschis cu marinarii: în timpul unei foamete obţinuse de la o navă cu grâu o bună parte de grâu pentru credincioşii săi; apoi, la controlul perceptorilor, s-a constatat că încărcătura era completă. În evul mediu drame şi jocuri l-au avut ca protagonist pe sfântul taumaturg. Astăzi, chiar dacă sub hainele prefăcute ale lui "moş Crăciun", sfântul Nicolae ne aminteşte marea poruncă a iubirii. (Sgarbossa M., Giovannini L., Sfântul zilei, Edizioni Paoline, 1978; trad. pr. I. Agiurgioaei; http://www.ercis.ro).