† Sfânta Familie (A): Ia copilul și pe mama lui și fugi în Egipt (omilie)

Fuga în Egipt - de Rose Datoc Dall

Evanghelia - Matei 2,13-15.19-23: ¹³ După ce au plecat ei, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosif, zicând: „Sculându-te, ia copilul și pe mama lui, fugi în Egipt și stai acolo până când îți voi spune, pentru că Irod are de gând să caute copilul ca să-l ucidă”. ¹⁴ Sculându-se, [Iosif] a luat copilul și pe mama lui, în timpul nopții, și a plecat în Egipt. ¹⁵ A rămas acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce a fost spus de Domnul prin profetul care zice: Din Egipt l-am chemat pe fiul meu. ¹⁹ După ce a murit Irod, iată că îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, ²⁰ și i-a spus: „Sculându-te, ia copilul și pe mama lui și mergi în țara lui Israel, pentru că au murit cei care căutau [să ia] viața copilului”. ²¹ Sculându-se, [Iosif] a luat copilul și pe mama lui și a intrat în țara lui Israel. ²² Auzind că Arhelau domnea în Iudeea în locul tatălui său, Irod, s-a temut să meargă acolo. Fiindu-i revelat în vis, s-a dus în părțile Galileii ²³ și a venit să locuiască în cetatea numită Nazaret, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profeți: „Se va chema Nazarinean”.

 

Omilie

 

Evanghelia ne arată o familie unită și solidară în jurul copilului pe care trebuie să-l protejeze. Ei dorm la Betleem. Dar la Ierusalim, Irod nu doarme. Cercetează cum să facă să ucidă pe copilul nou născut. Evanghelia lui sfântul Matei ne prezintă familia din Nazaret pe calea dureroasă a exilului. Iosif, Maria şi Isus trăiesc condiţia dramatică a refugiaţilor. Parcurg un drum care, într-un anumit sens, anticipă pe cel al Calvarului. Aşteptarea devine fără sfârșit. Timpul trece mult mai încet. Noaptea pare că nu se mai sfârşeşte.

Nu ştiu care sunt gândurile fiecăruia în faţa imaginii sfântului Iosif aşa cum este prezentată în Evanghelia de astăzi: „Sculându-te, ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până când îți voi spune, pentru că Irod are de gând să caute copilul ca să-l ucidă!” Iar Iosif porneşte şi merge în Egipt împreună cu Maria şi copilul Isus. Toate acestea fără să spună nici o vorbă.

Astăzi este din nou Crăciunul, și se va întoarce mereu pentru că nimeni să nu fie surprins de uitare. Îngerul, așa cum a făcut-o cu Iosif, și nouă ne spune: „Sculându-te, ia copilul şi pe mama lui”. Da, trebuie să luăm copilul cu noi, în inima noastră, în viața noastră, în gândurile noastre. Crăciunul este purtarea copilului. Nu e un îndemn moral, cum ar spune: de Crăciun toți suntem mai buni. Crăciunul pune o întrebare de viață și de moarte. De fapt cine ar ucide un copil. Evanghelia vorbește de Irod. Am putea spune că Irod nu s-a sfârșit; strategia răului continuă să lucreze în lume, nu sfârșește a face victime slabe și inocente. Câți copii sunt mutilați din cauza luptelor! Și câte sunt victime ale diferitelor forme de violență! Amenințările cu moartea nu se limitează doar la pasajul evanghelic de uciderea copiilor nevinovați, Irozi acestei lumi continuă să creeze haos. Pentru aceasta evanghelia Nașterii continuă cu forță să ne spună: „Sculându-te, ia copilul şi pe mama lui”. Isus este încă amenințat; amenințat în viața celor mai slabi. Uneori este amenințat chiar în inima noastră. Este ușor a-l exclude din inimă, a-l obliga să plece din preocupările noastre. Este ușor să uităm despre acest copil. Totuși în el este toată salvarea noastră.

Astăzi liturgia ne prezintă Sfânta Familie de la Nazaret pentru a aminti că copii au nevoie de familie pentru a fi salvați. Să ne gândim la copiii familiilor noastre… Fără o familie nu se poate dezvolta nici cu sănătatea trupului nici a inimii. Se poate spune că familia nu e suficientă, mai ales când lipsește iubirea. Ei bine, Crăciunul vine să ne spună tuturor, la toate familie, să primim pe Isus, adică să primim iubirea. Trebuie să luăm cu noi copilul, să-l luăm în inima noastră, în viața noastră, în gândurile noastre. Liturgia din duminica de astăzi vrea să contemplăm pe Maria și Iosif cu Isus. Este familia de la Nazaret. Evanghelia lui Matei se spune că familia este necesară și pentru Isus; chiar și el a avut nevoie de o familie.

Dar, în același timp, trebuie spus că Maria și Iosif au nevoie de Isus. Fără el această familie nu ar fi început. Isus este singura bogăție a familiei de la Nazaret, este singura rațiunea a vieții Mariei și a lui Iosif. Părinții sunt chemați să imite ascultarea lui Maria și Iosif a cuvântului îngerului, adică a Cuvântului lui Dumnezeu, ca să fie tați și mame după evanghelie. Iosif a ascultat vocea de sus și ne invită să facem la fel. Sunt persoane unite în adversități și prompte de a se lăsa dirijate de providența divină.

Să luăm pe Isus cu noi și vom fi mântuiți. Să luăm pe Isus cu noi și vom putea trăi împreună cu alții. Să ascultăm cuvântul îngerului, adică evanghelia, și vom parcurge căile vieții, vom evita pericolele, și vom găsi Egiptul nostrul, refugiul nostrul, chiar dacă costă dureri și sacrificii.

Exemplul: Un negustor credincios, în fiecare an de sărbătoarea Crăciunului dădea o masă bună unui copil, unei femei şi unui bărbat. Toţi trei fiind săraci. Prin aceasta voia să cinstească Sfânta Familie. În ceasul morţii i-au apărut trei: pruncul Isus, Maria şi Iosif, zicându-i: „Pentru că ne-ai dat de mâncare în sărbătoarea Crăciunului, de acum încolo vei fi oaspetele nostru în paradis”. Acest fapt îl amintea deseori sfântul Vincenţiu Ferrer în predica sa de Crăciun.

 

(Isidor Chinez, Predici – compilație [2013]).