A venit la noi la poartă,
Un bătrân frumos la chip,
Și-a-ntrebat dacă se poate
Ca să fie găzduit.
Casa noastra e deschisă,
O, bătrân străin și bun!
Vino, stai cu noi la masă,
Ca ești obosit de drum!
După ce stătu la masă,
Se-nchina evlavios
Și-ncepu să povestească
De nașterea lui Cristos.
Noi, de altfel, ne uitarăm
Privind către el uimiți
Și cuvintele-ascultarăm
Lângă-ai nostri dragi părinți.
Ne spunea c-a fost odată
Demult, tare de demult,
Un bătrân, Crăciun anume,
Rău la inima și crud.
Și-ntr-o noapte la'lui poartă,
Cineva bătând ușor,
Ceru ca să-i găzduiască
Până dimineata-n zori.
Cu cuvinte de ocara
Către poarta alergand,
Văzu-o tânără Fecioara
Și-un bătrân cu chipul blănd.
Și voind el să-i vorbească
Bătrânu-l ruga zicând
Că i s-a-mplinit să nască
Fecioarei, pe Pruncul Sfânt.
Într-un grajd de oi și vite
Pe-amandoi îi alunga
Să stea până-n zorii zilei
Cu toiag i-amenința.
Și-acolo născu Fecioara
Pe Fiul lui Dumnezeu
Lângă oile și boii
Bătrânului celui rău.
În iesle, pe fânul rece,
Isus Pruncul privea
Cum boii veneau la dânsul
Și suflând îl încălzeau.
Iar Maria, Maica Sfântă
Sta mirându-se privind
Cum boii recunoștință
Arătau spre-al lor Stăpân.
Dar de-odata se văzură
Îngeri ce din cer veneau
Către-acea umila șură,
La Prunc și-l preamăreau.
Și o stea frumos deasupra,
Strălucit s-a arătat,
Iar trei magi intrând'năuntru,
Pruncului s-au închinat.
Aur, smirnă ăi tămâie
Magii cu ei au adus
Și cu drag le așezară
Lângă ieslea lui Isus.
Și păstori de oi sosiră,
De prin văi și de prin munți
Lui Isus să i se-nchine
De îngeri fiind vestiți.
Acea stea văzând bătrânul
Crăciun cel rău și zgârcit,
A-nteles cine-s străinii
Ce la grajd i-a găzduit.
Și cu lacrimi de durere,
Câtre iesle alergand,
Iertare-ncepu a cere
De la Blândul său Stăpân.
Și încă spunând acestea
Bătrânul ce povestea
Lacrimile-i udau fața
Și graiul îi tremura.
Voind noi să ne mai spună
De-acolo ce s-a-ntâmplat
El ne-a zis c-o să mai vina
Și în următorii ani.
Și mergând el către poarta
Îi urmărăm toți tăcând,
Iar el arătă cu mâna
Către sat așa grăind:
Eu la toți în astă seară
Cu colindători am fost
Și le-am spus minune mare
A nașterii lui Cristos.
Un bătrân frumos la chip,
Și-a-ntrebat dacă se poate
Ca să fie găzduit.
Casa noastra e deschisă,
O, bătrân străin și bun!
Vino, stai cu noi la masă,
Ca ești obosit de drum!
După ce stătu la masă,
Se-nchina evlavios
Și-ncepu să povestească
De nașterea lui Cristos.
Noi, de altfel, ne uitarăm
Privind către el uimiți
Și cuvintele-ascultarăm
Lângă-ai nostri dragi părinți.
Ne spunea c-a fost odată
Demult, tare de demult,
Un bătrân, Crăciun anume,
Rău la inima și crud.
Și-ntr-o noapte la'lui poartă,
Cineva bătând ușor,
Ceru ca să-i găzduiască
Până dimineata-n zori.
Cu cuvinte de ocara
Către poarta alergand,
Văzu-o tânără Fecioara
Și-un bătrân cu chipul blănd.
Și voind el să-i vorbească
Bătrânu-l ruga zicând
Că i s-a-mplinit să nască
Fecioarei, pe Pruncul Sfânt.
Într-un grajd de oi și vite
Pe-amandoi îi alunga
Să stea până-n zorii zilei
Cu toiag i-amenința.
Și-acolo născu Fecioara
Pe Fiul lui Dumnezeu
Lângă oile și boii
Bătrânului celui rău.
În iesle, pe fânul rece,
Isus Pruncul privea
Cum boii veneau la dânsul
Și suflând îl încălzeau.
Iar Maria, Maica Sfântă
Sta mirându-se privind
Cum boii recunoștință
Arătau spre-al lor Stăpân.
Dar de-odata se văzură
Îngeri ce din cer veneau
Către-acea umila șură,
La Prunc și-l preamăreau.
Și o stea frumos deasupra,
Strălucit s-a arătat,
Iar trei magi intrând'năuntru,
Pruncului s-au închinat.
Aur, smirnă ăi tămâie
Magii cu ei au adus
Și cu drag le așezară
Lângă ieslea lui Isus.
Și păstori de oi sosiră,
De prin văi și de prin munți
Lui Isus să i se-nchine
De îngeri fiind vestiți.
Acea stea văzând bătrânul
Crăciun cel rău și zgârcit,
A-nteles cine-s străinii
Ce la grajd i-a găzduit.
Și cu lacrimi de durere,
Câtre iesle alergand,
Iertare-ncepu a cere
De la Blândul său Stăpân.
Și încă spunând acestea
Bătrânul ce povestea
Lacrimile-i udau fața
Și graiul îi tremura.
Voind noi să ne mai spună
De-acolo ce s-a-ntâmplat
El ne-a zis c-o să mai vina
Și în următorii ani.
Și mergând el către poarta
Îi urmărăm toți tăcând,
Iar el arătă cu mâna
Către sat așa grăind:
Eu la toți în astă seară
Cu colindători am fost
Și le-am spus minune mare
A nașterii lui Cristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu