XXXIII TPA (C): Așteptarea, timp de perseveranță (omilie)

 

Evanghelia - Luca 21,5-19: În acel timp, ⁵ unii vorbeau despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase şi daruri. ⁶ Isus le-a zis: "Vor veni zile în care din tot ce vedeţi nu va rămâne piatră peste piatră; totul va fi distrus!" ⁷ Ei l-au întrebat: "Învăţătorule, când se va întâmpla aceasta şi după care semn se va putea cunoaşte că este pe cale să se împlinească?" ⁸ Isus le-a răspuns: "Fiţi atenţi să nu fiţi duşi în eroare; căci mulţi vor veni purtând numele meu şi spunând: «Eu sunt», sau «Timpul este aproape!». Nu vă luaţi după ei. ⁹ Când veţi auzi vorbindu-se despre războaie şi răscoale, nu vă înspăimântaţi; căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, dar nu va fi încă sfârşitul". ¹⁰ Isus a adăugat: "Un popor se va ridica împotriva altui popor şi o împărăţie împotriva alteia. ¹¹ Vor fi mari cutremure de pământ, pe alocuri epidemii şi foamete; vor avea loc fapte înfricoşătoare şi semne mari în cer. ¹² Dar mai înainte de acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor duce în faţa tribunalelor sinagogii, vă vor arunca în închisoare, vă vor duce în faţa regilor şi guvernatorilor pentru numele meu. ¹³ Aceasta va fi pentru voi prilej de a da mărturie. ¹⁴ Întipăriţi-vă bine în inimă, că nu trebuie să vă îngrijiţi de apărarea voastră; ¹⁵ eu însumi vă voi inspira acele cuvinte şi acea înţelepciune, cărora potrivnicii voştri nu vor putea să le ţină piept şi nici să le contrazică. ¹⁶ Vă vor trăda chiar părinţii, fraţii, familia, rudele şi prietenii voştri şi-i vor da la moarte pe unii dintre voi. ¹⁷ Veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu. ¹⁸ Dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. ¹⁹ Rămâneţi statornici şi veţi dobândi viaţa".

 

 

Omilia

 

Citind acest fragment din evanghelia lui Luca (21,5-19) este ușor a gândi exclusiv, sau aproape, la cele ce se vor întâmpla la sfârșitul lumii care va încheia istoria umană: sfârșitul lumii, victoria Domnului, judecata ultimă. Și în schimb nu este vorba numai despre aceasta. Mai mult, perspectiva acestui discurs al lui Isus este într-un anumit sens răsturnat: plecând de la certitudinea revenirii sale glorioase și a judecății finale, Isus concentrează atenția ucenicilor asupra prezentului în care trăiesc. Asupra evenimentelor finale la care se face referință, este puțin de spus.

 

În schimb este mult de spus despre evenimentele care se întâmplau mai înainte, evenimente dintotdeauna, care au avut loc deja, care continuă să se întâmple și care vor mai fi: cum să le înfrunți? Acesta este punctul de vedere central al discursului nostru. Este vorba despre știri și despre avertismente. Vești: falșii profeți vor pretinde că vorbesc în numele Domnului și vor da asigurări că sfârșitul este aproape; vor fi războaie și revoluții; un popor se va ridica împotriva altui popor și o împărăție împotriva altei împărății; cutremure și foamete; vor fi persecuții.

 

Așadar trei tipuri de evenimente: erezii, dezbinări, persecuții (acestea din urmă reprezintă situația asupra căreia se insistă mai mult), care desigur nu termină panorama istoriei și a contradicțiilor sale, dar pe care Isus le consideră ca situații tipice care se întâlnesc, situații pe care ucenicul trebuie să fie gata să le înfrunte. Și iată în acest sens avertismentele: nu vă lăsați înșelați, nu-i urmați, nu vă neliniștiți, țineți bine minte să nu vă pregătiți dinainte apărarea.

 

Totul aici. Dar nu este puțin. Aceste avertismente invită adevăratul ucenic să rămână ancorat în cuvintele Învățătorului său. Noutățile nu îl atrag, nici nu cedează la previziunile celui care pretinde că cunoaște viitorul. Pentru a se orienta adevăratului ucenic îi sunt suficiente cuvintele lui Isus. Astfel, el nu-și face iluzii și nu cade în optimisme ușoare în fața războaielor și a temerilor care adesea îi neliniștesc pe oameni; rămâne totdeauna senin și încrezător. În fața persecuțiilor nu se preocupă de propria apărare, pentru că știe că îl va apăra Duhul lui Dumnezeu. Și astfel transformă persecuția într-o ocazie de mărturie, într-un loc unde poate să se arate puterea lui Isus. Persecuția, diviziunile, ura lumii nu sunt semnale ale unui sfârșit al lumii imediat (Lc 21,9), ci ocazii de mărturie și de perseverență (Lc 21,13.19). Domnul trebuie așteptat perseverând și mărturisind, nu făcând fantezii despre apropierea sfârșitului lumii. (don Bruno Maggioni [18.11.2007], trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net).