Sâmbătă - IV PM

Ier 11,18-20; Ps 7; In 7,40-53

Ne apropiem de timpul patimii, şi evanghelia ne aminteşte conflictul dintre Isus şi capii poporului; este un timp al controverselor, al ostilităţii verbale, mai înainte ca ostilitatea să se manifeste în acţiuni concrete. Unii ascultători ai lui Isus se conving: „Acesta este cu adevărat profetul!”, sau de-a dreptul: „Acesta este Mesia!” Dar în ignoranţa lor gândesc că Isus nu este din neamul lui David, crezând că s-a născut la Nazaret de unde provine, alţii aduc obiecţii. Duşmanii lui Isus profită de aceste disensiuni şi încearcă să-l aresteze, nu vor să-l asculte, îşi astupă urechile, îşi închid ochii pentru a nu vedea, pentru a nu recunoaşte adevărul.

Gărzile trimise pentru a-l aresta nu reuşesc să împlinească ordinul, pentru că „nici un om nu a vorbit vreodată ca omul acesta!” Dar fariseii, în duritatea inimii lor, revin în forţă: „Nu cumva v-aţi lăsat şi voi prinşi în rătăcire?” Nu vor să audă nimic despre persoana lui Isus, îşi au ideea lor dictată de invidie şi nu ascultă argumente, vor numai să-şi atingă scopul de a-l aresta pe Isus.

Acesta este modul de a lucra al celui rău, chiar şi astăzi. Fiecare îşi are punctul său de vedere şi ascultă numai ceea ce îi convine: restul este ignorat. Vedem acest lucru în fiecare zi în ziare: acelaşi fapt este prezentat în diferite moduri, interpretat în diferite maniere, pentru că fiecare caută confirmări la propriile idei preconcepute. Nu se doreşte cunoaşterea lucrurilor aşa cum sunt ele în realitate, ci după propria dorinţă, după propriile scopuri. Şi aceasta se întâmplă chiar şi în Biserică, din păcate.

Chiar şi noi ne comportăm aşa: avem ideile noastre, refuzăm să vedem lucrurile care merg într-un sens contrar, ascultăm numai ceea ce favorizează planurile noastre, fără să avem nici o preocupare pentru adevăr. Şi, astfel, îl refuzăm pe Cristos, pentru că orice acţiune contrară adevărului este un refuz al lui Cristos, în lucrurile mici, ca şi în cele mari.

Pentru a fi cu Cristos, este necesar să ascultăm numai cu dorinţa cunoaşterii adevărului, e nevoie să vedem lucrurile cum sunt, şi nu cum am vrea ca ele să fie. E necesar, adică, să fim cu inima deschisă, deschisă dorinţelor lui Dumnezeu, adevărului lui Dumnezeu, luminii lui Dumnezeu: atunci îl primim cu adevărat pe Isus, în detaliile vieţii, ca şi în lucrurile importante.

Să cerem harul de a fi cu adevărat deschişi cuvântului lui Dumnezeu care ne apropie în atâtea moduri, de lumina lui Dumnezeu. Astfel, vom fi adevăraţi discipoli ai lui Cristos şi îl vom ajuta să construiască pe pământ împărăţia lui Dumnezeu. (A. Vanhoye, Pâinea zinică a cuvântului).