Vineri - IV PM

Înţ 2,1.12-22; Ps 33;

In 7,1-2.10.25-30

Sfântul Ioan îşi începe evanghelia sa spunând că lumina străluceşte în întuneric şi demonstrează aceasta în toată viaţa şi patima lui Isus. Există întuneric, dar tocmai el dă luminii ocazia de a se manifesta: aceea pe care o vedem în evanghelia de astăzi.

Isus este urât de oamenii care caută să-l ucidă. Iudeii nu ştiu cine este Isus, ei se gândesc că îi cunosc originea şi de aceea spun: „Noi ştim de unde este omul acesta”. E o cunoaştere numai umană; ştiu că Isus a trăit la Nazaret, că vine din Nazaret şi gândesc astfel: nu este Mesia, dacă vine din Nazaret, pentru că atunci când el va veni, nimeni nu va şti de unde vine şi cine este el.

Acest lucru îi dă lui Isus ocazia de a se manifesta cu mai multă strălucire: „Da, mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt!”, altfel spus: voi ştiţi că eu vin din Nazaret, dar „Eu n-am venit de la mine însumi, ci trimis de cel care există cu adevărat şi pe care voi nu-l cunoaşteţi”. Ei ştiu şi nu ştiu, ştiu cine este Isus din punct de vedere fizic, dar spiritual nu cunosc originea sa. Sunt orbi, sunt cufundaţi în întuneric, dar lumina străluceşte în întuneric şi Isus se descoperă: „Eu îl cunosc, căci vin de la el şi el m-a trimis”.

Această manifestare a lui Isus provoacă o ostilitate încă şi mai mare, ei caută să-l aresteze, şi aşa se va şi întâmpla până la sfârşit.

Pentru moment nu reuşesc, „căci încă nu-i venise ceasul”, dar mai apoi întunericul va deveni mai dens şi aparent va învinge chiar lumina; în realitate, lumina se va manifesta chiar pe cruce.

În Cartea Înţelepciunii, în această pagină profetică, vedem că tot ceea ce este pozitiv devine un pretext pentru apariţia răului, a răului foarte mare. Dacă cel drept este blând, cei răi spun: „Să-i punem la încercare blândeţea cu insulte şi chinuri!” E răbdător? „Să-i punem la încercare răbdarea!” Dacă spune că este Fiul lui Dumnezeu, dacă se mândreşte că îl are pe Dumnezeu ca Tată, să-l punem la încercare, să-l condamnăm la o moarte infamă: Dumnezeu va avea grijă de el! Tot ceea ce este bine este o ocazie pentru ca răul să se manifeste într-o manieră terifiantă.

Ar exista şi o altă atitudine posibilă: cei răi să se lase atraşi de conduita celui drept, lucru plăcut şi frumos înaintea lui Dumnezeu. Dar celor răi prima soluţie li se pare mai atractivă: „Să-i întindem curse celui drept, pentru că stă în calea noastră, ne încurcă planurile”.

Să-i cerem Domnului ca să ne dea harul de a fi unii dintre imitatorii săi, şi nu dintre cei răi, să-i cerem ca orice situaţie să fie pentru noi o ocazie pentru a lăsa lumina să strălucească; pentru Isus, chiar şi răul, opoziţia, ostilitatea au fost ocazii pentru manifestarea luminii şi a bunătăţii sale. Şi să-i cerem să ştim să acceptăm mereu atitudinea de condamnare, de critică a altora faţă de noi, fără să ne înăsprim comportamentul faţă de ei, ci, mai degrabă, să căutăm să ne corijăm împreună. Astfel vom fi pe drumul cel bun, în compania lui Isus. (A. Vanhoye, Pâinea zinică a cuvântului).