Primăvară, sol ceresc

Primăvară, sol ceresc,
albă carte
de departe,
câte flori te-mpodobesc,
toate alte flori vestesc
fără moarte!

Primăvară, chip de har,
preoteasă
şi crăiasă,
tu în albul tău talar,
în nuanţă de Sinear,
eşti mireasă!

Şi purtând veşmânt bogat,
ramuri pline
de albine,
tu ne’nalţi cu gând curat
către Mirele-împărat
care vine...

Către văile de sus,
unde doară
dorul zboară,
unde-n freamăt de nespus
ne va fi în veci Isus
primăvară!

Unde totu-i numai flori,
cărăruia,
cetăţuia,
numai soare fără nori,
numai fraţi numai surori...
Aleluia!
 
Costache Ioanid