Cerul si pământul

Trece-vor graiurile universului

Se va stinge-n tărâna seara Pământului.

Lampile vor orbi

Şi-n văzduh va amuţi larma Cucuvailor.

Vulturii se vor retrage

În nevăzut şi tăria vederii

Se va preface-n amurg.

Toate

Se vor aduna în acea matca

Uşoară de nimic din care

Smulse-au fost de Duh la începuturi.

Atunci te voi vedea pe Tine

Cum mă vezi şi ne-om cunoaşte

Indeaproape cuvânt din cuvânt

Putere din putere.

Dimineata fi-va,

Fi-vor ani fi-va şi reveni-vor blânde

-N vested vânt aprinsele tulburatoarele zări

Ce ne hrăneau nădejdea altădată.

Pământ şi cer vor trece ca o faclă

Din umbra sfântului mormant

Rămane-va lumina din văpaie  

Rămane-va uitarea din cuvânt

Rămane-va iubirea iubitoare

Din sărăciile ce sunt.

(Ioan Alexandu)