luni, 31 decembrie 2018

† Sfânta Maria, Mama lui Dumnezeu (Anul Nou): Un An Nou cu semnul păcii (1 ianuarie 2019)


Un An Nou cu semnul păcii
 pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 17:00 (1 ianuarie 2019)
Lecturi: Numerilor 6,22-27; Galateni 4,4-7; Evanghelia Luca 2,16-21; lecturi

Omilie


Astăzi începem Anul Nou care se deschide în numele Mariei, Maica lui Dumnezeu, în semnul păcii. Începutul anului poartă cu sine așteptări și speranțe. Liturgia din prima zi a anului este foarte plină. Reforma liturgică postconciliară [din 1969] îi încredințează sfintei Fecioare Maria solemnitatea de Mama lui Dumnezeu. Începând cu 1 ianuarie 1968, din voința papei Paul al VI-lea, este Ziua Mondială a Păcii.




În prima lectură luată din cartea Numerilor (Num 6,22-27), Moise conduce prin deșert poporul spre libertate. Dumnezeu vrea ca preoţii să reamintească că Domnul este bun şi milostiv; el binecuvântează. „Aron şi urmaşii lui să-i binecuvânteze pe fiii lui Israel cu aceste cuvinte: «Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească. Domnul să facă să strălucească fața lui spre tine și să se îndure de tine»” (v. 23-25). Binecunoscuta binecuvântare preoțească! Slujba preoțească este de a consacra poporul evreu punându-l la umbra binecuvântării divine. Ce este binecuvântarea în Biblie, în care de șase sute două zeci și șapte de ori este binecuvântat? Înseamnă o acțiune binefăcătoare, o dorință de viață fecundă, prosperitate, fericire, revărsarea harul divin asupra unui lucru sau asupra oamenilor invocând pe Dumnezeu; este lumină, solidaritatea unui Dumnezeu cu noi, oamenii. Binecuvântarea este tot binele ce iese din Dumnezeu. Este recunoașterea Domnului la lucru ca în cartea Genezei: „Și Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse și, iată, erau foarte bune. Și a fost seară, și a fost dimineață” (Gen 1,31). Textul din cartea Numerilor reia vechea binecuvântare pe care preoţii o împărţeau poporului seara, la sfârşitul sărbătorilor liturgice. Acum, cel care ne binecuvântează și ne consacră, este preotul Cristos care se oferă pe sine însuși intrând în comuniune de viață cu omenirea.



Anul care s-a scurs a fost semnat de lumini și umbre. Uneori a atins frica, neîncrederea într-un viitor ce apare incert, învăluit în ceaţa. Ne întrebăm: dacă omenirea este în stare să trăiască în pace?! Cuvântul ne ajută și ne invită să împărtășim cu Dumnezeu construirea păcii: „Domnul să-şi îndrepte faţa către tine şi să-ţi dăruiască pacea!” (v. 26). Să înălțăm în Noul An rugăciunea de binecuvântare la Dumnezeu și să ne angajăm și să implorăm darul păcii.



Aprofundarea teologia întrupării Cuvântului, după sfânt Paul, își are rădăcina în Dumnezeu Tatăl prin care putem să-i spunem: „Abbà! Tată!” Dar „când a venit plinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie” (v. 4), adică sfânta Fecioară Maria este Mama lui Dumnezeu – Theotokos – după Conciliul din Efes (431). Titlul oficial al sărbătorii de astăzi este prezentat de textul „născut din femeie” (v. 4) din Scrisoarea lui Paul către Galateni (Gal 4,4-7). Paul pentru a sublinia apropierea mântuitoare al lui Cristos de om, subliniază că Isus „născut din femeie, supus Legii”. Este strâns legat de o structură religioasă și umană. În acest plan, Maria este instrumentul cel mai privilegiat. A o numi pe Maria „Născătoare de Dumnezeu” înseamnă a recunoaşte misterului întrupării în istoria mântuirii noastre. Tocmai pentru că Isus a trecut prin această realitate, legea și societatea pot deveni binecuvântate și răscumpărate de Dumnezeu. Omul care se va naște de aici înainte nu va mai fi numai un fiu al omului, membrul al familiei umane și al unui popor, ci va deveni – prin prezența eliberatoare a lui Cristos fiu adoptiv al lui Dumnezeu, al familiei sfinților și al poporului Domnului. Nu se va naște un sclav, ci un fiu, pentru că omenirea – sclava păcatului și a nedreptății – a fost răscumpărată de Cristos întrupat.



În Evanghelia după sfântul Luca (Lc 2,16-21), Maria, Iosif și Isus, culcat în iesle, au primit păstorii. Luca descrie starea sufletului Mariei care reflecta asupra a ceea ce se întâmpla la grotă: prezența păstorilor, cuvintele îngerilor și, după a opta zi, tăierea împrejur a copilului un rit vechi plin de semnificații pentru evrei care așteptau pe Mesia. Și Iosif pune copilului numele de Isus, ce se introduce cu acest rit al poporului evreu: „Când a sosit ziua a opta, ziua tăierii împrejur, i-au pus copilului numele Isus, nume pe care i-l dăduse îngerul înainte de a fi fost zămislit” (v. 21). Evreii sunt legați ca membri ai acestui popor de practica cultică a tăierii împrejur. Această practică primește o nouă valoare cu totul deosebită. Acela, care în trupul său poartă semnul viu al legământului cu Dumnezeu, se numește Isus, nume ce i-a fost dat de către înger înainte de a fi fost zămislit, pe care sfântul Iosif îl va pune: „ea [Maria] va naște un fiu și-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (Mt 1,21). Nume pentru un semit este realitatea însăși a persoanei care îl poartă. Atâția purtau numele lui Isus în istoria lui Israel, de la Iosue până încoace, dar niciunul nu putea să spună că a realizat pe deplin semnificația etimologică: „Domnul salvează”, căci numele de Isus asta înseamnă. Acum la tăierea împrejur apare adevăratul Mântuitor. Isus salvează omul – omenirea noastră – de păcat.



Astăzi este și Ziua Mondială de Rugăciune pentru Pace. Domnul ne binecuvântează cu pace, face să strălucească fața sa peste noi. Este dispus să ne dea pacea, darul lui. În loc să ne plângem, ar fi mai bine să acceptăm angajarea pe care o face papa Francisc în mesajul său pentru Ziua Mondială a Păcii (2019): „’Pace acestei case!’ […] A oferi pacea este în inima misiunii discipolilor lui Cristos. Și această ofertă este adresată tuturor, bărbați și femei, care speră în pace în mijlocul dramelor și a violențelor din istoria umană. «Casa» despre care vorbește Isus este fiecare familie, fiecare comunitate, fiecare țară, fiecare continent, în singularitatea lor și în istoria lor; este înainte de toate fiecare persoană, fără deosebiri și fără discriminări. Este și «casa comună» a noastră: planeta în care Dumnezeu ne-a pus să locuim și de care suntem chemați să ne îngrijim cu atenție. Așadar aceasta este și urarea mea la începutul noului an: ’Pace acestei case!’” (Mesajul, 1).



Spune sfântul Augustin: „Spune-mi, pentru milostivirea ta, Doamne, Dumnezeul meu: ce vrei la mine? Spune sufletului meu: «mântuirea ta sunt eu» și mă alătur!”



La mulți și fericiți ani!


bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu