† Epifania Domnului: La lumina credinței [6 ianuarie 2019]

La lumina credinței

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (6 ianuarie 2019)

Lecturi: Isaia 60,1-6; Efeseni 3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei 2,1-12; lecturi

Omilie

 

Astăzi celebrăm „Epifania” Domnului care înseamnă „manifestare”, „apariție”. Isus s-a arătat lumii păgâne: magilor; s-a prezentat iudeilor la botezul în râul Iordan; s-a înfățișat ucenicilor săi la prima minune săvârşită la nunta din Cana Galileii. Sunt trei manifestări ale Domnului celebrate succesiv în ritul latin: astăzi, sosirea şi adorația magilor; duminica viitoare, Botezul Domnului iar duminica cealaltă minunea prefacerii apei în vin săvârşită de Isus la nunta din Cana Galileii. 

Cele trei lecturi ne fac să înțelegem că mântuirea lui Dumnezeu este pentru toți oamenii, fără excepție. Textele biblice de astăzi ne anunță veste cea bună: iubirea lui Dumnezeu se revarsă asupra lumii în lumina mântuitoare ce răsare în Cristos.

 

În prima lectură luată din Isaia (Is 60,1-6)[1] anunţă sfârşitul perioadei întunecoase. Toată lectura este pusă sub semnul luminii; cetatea este plină de raze de lumină. „Ridică-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi gloria Domnului răsare deasupra ta!” (v. 1). Profetul vestește salvarea Ierusalimului ce se produce imediat. Este invitat să învie din condiția mizerabilă și să se transforme în splendoarea luminii strălucitoare. Este o viața nouă ce va ajunge în cetatea lui Dumnezeu: „va răsări Domnul şi gloria lui se va vedea deasupra ta” (v. 2). Lumina înseamnă mântuire, prosperitate. Gloria lui Dumnezeu – e un termen tehnic al teofaniilor, manifestărilor Domnului – înseamnă chiar prezența lui Dumnezeu, purtătoarea mântuirii asupra poporului. Întunericul și bezna indică lipsa mântuirii în care se găsesc popoarele păgâne. S-a terminat cu timpul oboselii, al plânsului şi a început timpul bucuriei şi al speranţei. Chiar şi ţinuturile îndepărtate vor recunoaște pe Domnul: „vei fi învăluită de o mulţime de cămile […] din Madian şi din Efa; toţi din Saba vor veni şi vor aduce aur şi tămâie şi vor aduce laude Domnului” (v. 6). Madian și Efa sunt regiuni ale peninsulei Arabice în care trăiau urmașii lui Abraham. Saba se găsește la sud-vest de Arabia; este renumită pentru aur (1Rg 10,2) și tămâie (Ier 6,20). Aceste mulţimi au pornit pe drum spre lumina. Ne fac să ne gândim la magi veniți din Orient. Ca și ei, toți am fost chemaţi să mergem spre acela care este lumina lumii, Cristos Domnul a cărui stea a răsărit la Betleem.

Sfântul Paul merge în aceeași direcție. În a doua lectură luată din Scrisoarea către Efeseni (Ef 3,2-3a.5-6) apostolul prezintă misterul lui Cristos care a fost descoperit neamurilor: taina stă în aceea „că păgânii sunt împreună-moştenitori, formează un singur trup şi sunt împreună părtaşi ai promisiunii, în Cristos Isus, prin evanghelie” (v. 6). Este Biserica cea nouă chemată să implice toate popoarele: și păgânii sunt chemați să împărtășească cu noi aceeași moștenire, același trup. Paul a primit acest mare dar, această „revelație”: mântuirea lui Dumnezeu nu este rezervată unui popor pe care și l-a ales; mântuirea este oferită tuturor națiunilor păgâne. Este universalitatea mântuirii anunțată aici, în mod clar. Cristos a venit pentru noi și pentru lumea întreagă. Toți au posibilitatea de a avea mântuirea. Toți oamenii sunt chemați să intri în această mare familie care este Biserica lui Cristos. Prin crucea lui Isus toți, evrei și păgâni, au fost împăcați prin același trup. Sărbătoarea Epifaniei ne amintește că suntem invitați a face o mare procesiune în care Cristos s-a pus în frunte.

În Evanghelia sa, sfântul Matei (Mt 2,1-12) ne vorbește despre magii din Răsărit care au descoperit o stea. În Orient stea reprezintă semnul regalității. Fără îndoială că magii ajunși la Ierusalim intraseră în contact cu comunitățile israeliene rămase în Mesopotamia după exilul babilonic. Ajunşi, întreabă: „Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui răsărit şi am venit să ne închinăm lui” (v. 2). Nişte înţelepţi scrutau cerul, dar nu pentru a încerca să „citească” în astre viitorul; erau mai degrabă oameni „în căutarea” a ceva mai mult, în căutarea luminii adevărate. Nu știu dacă cunoșteau steaua din Vechiul Testament?! Evanghelistul Matei, care scrie această pagină, este conștient că recurge la text biblic citit de evrei în cheie mesianică. Balaam, magul arameu sau amonit, chemat de regele Balak să blesteme Israelul, nu poate pronunța decât binecuvântări: „Îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacob, un sceptru se ridică din Israel” (Num 24,17). Steaua devine simbolul regelui mesianic. Lumina stelei alungă întunericul neantului (Gen 1,2) și al morții.

Dar sfântul Matei ne spune că „auzind aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el” (v. 3). Este Irod (73 î.C.-4 d.C.) pus de romani: un rege violent, puternic, criminal. Nu șovăiește să-i ucidă pe cei care i s-au opus, inclusiv pe cei din familia sa. Peste patru ani își găsește sfârșitul în dureri extraordinar de mari. Când a auzit că acest rege care tocmai s-a născut, vede într-unsul un concurent periculos, care trebuie eliminat. Este primul act de război împotriva lui Isus în care îi va ucide pe pruncii nevinovaţi. 

Magi, în călătoria lor, nu s-au întâlnit cu mai-marele preoţilor şi cu cărturarii. Regele i-a chemat. Ei ştiu totul despre Biblie. Mesia, pe care toți îl așteptau, trebuie să fie născut la Betleem. Este renumitul pasaj al lui Miheia: „Tu, Betleem Efrata, eşti mic ca să fii printre locurile de seamă ale lui Iuda; din tine va ieşi, pentru mine, cel care va fi stăpânitor în Israel” (Mih 5,1). Preoții și cărturarii știu acest lucru, dar rămân neclintiți, închiși în îngustimea și indiferența lor, blocați în convingerile lor. Nu mai știe să descifreze înțelesul acestei profeții. Nu-i lasă lui Dumnezeu nici o șansă de a se manifesta aşa cum consideră el de cuviinţă. Doar alţii se bucură de cele auzite şi merg la iesle.

Matei subliniază bucuria cea mare atunci când magii au văzut „steaua pe care o văzuseră la răsărit mergând înaintea lor” (v. 9). Este steaua credinței în Mesia. Acum atenția se concentrează asupra noilor și adevăraților credincioși care sunt magii. Astfel păgânii sunt primii adoratori ai Fiului lui Dumnezeu. „Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă” (v. 11). Se prosternează într-un act de adorație și nu numai ca un gest de venerație orientală.

„Au plecat pe alt drum în ţara lor” (v. 12). Acțiunea primilor credincioși s-a încheiat. Dar istoria lor este o emblemă pentru toți cei care, de-a lungul secolelor, îl căuta pe Dumnezeu cu o inimă sinceră.

Evanghelia ne spune că Domnul a venit pentru noi toți. Lumina lui Cristos strălucește în noaptea Betleemului; va radia până la marginile pământului. Ochii noştri să fie necontenit îndreptaţi spre această lumină. Călăuziţi în viaţă de lumina credinţei, vom ajunge să-l contemplăm pe Isus în patria cerească.

---

[1] Al treilea Isaia (Is 56-66); sunt trei scriitori profeți din diferite epoci.

---

bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).

---