Duminica a VIII-a TPA (A): Muncă sau neliniște (omilie)

Evanghelia: Matei 6,24-34. ²⁴ Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei. ²⁵ De aceea vă spun: nu vă îngrijorați pentru viața voastră: ce veți mânca [sau ce veți bea], nici pentru trupul vostru: cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, iar trupul [mai mult] decât îmbrăcămintea? ²⁶ Priviți păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi mult mai [de preț] decât ele? ²⁷ Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuși de puțin la durata vieții sale? ²⁸ Iar pentru îmbrăcăminte de ce vă străduiți? Observați cum cresc crinii câmpului: nu trudesc și nu țes. ²⁹ Totuși vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. ³⁰ Așadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, [oameni] cu puțină credință? ³¹ Deci, nu vă îngrijorați spunând: „Ce vom mânca? Ce vom bea?” sau „Cu ce ne vom îmbrăca?” ³² Căci pe toate acestea le caută neamurile [păgâne]; dar Tatăl vostru ceresc știe că aveți nevoie de toate acestea. ³³ Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și toate acestea vi se vor adăuga. ³⁴ Deci nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși. Ajunge zilei răutatea ei.

 

 

Omilie

 

 

Isus ne cere să ne detașăm de toate acele bunuri aparente, pe care ne bazăm toată siguranța noastră, care este iluzorie şi produce doar neliniște, pentru a ne pune toată încrederea în Tatăl, care are grija de noi.

 

Un cuvânt care ne ajută să cinstim pagina din evanghelia de duminica de astăzi –  care completează catehesa extraordinară din timpul liturgic pe punctul de a lăsa loc Postului Mare – în lumea poeziei și a viselor: a fi îngrijorat (care în versiunea anterioară se traducea cu a fi neliniștit). Isus repetă de șase ori: „nu vă îngrijorați pentru viața voastră”; „cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuși de puțin la durata vieții sale?”; „iar pentru îmbrăcăminte de ce vă străduiți?”; „nu vă îngrijorați spunând: „Ce vom mânca? Ce vom bea?” sau „Cu ce ne vom îmbrăca?”; „nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși”.

Dacă nu vom fixa atenţia noastră pe acest verb, reacţia noastră la mesajul lui Isus nu poate fi decât scepticism descurajant: „Isus spune bine. Ar fi frumos dacă am trăi ca păsările cerului și ca crini câmpului, dar, după prânz sau cină, tot ceea ce ai nevoie pentru a asigura familiei condițiile bune, cine să le ia acasă? Dacă nu fac restul, din cer nimic nu sosește”. Şi astfel evanghelia devine un pios: „Ar fi frumos, dar...”.

 

În afară de faptul că păsările cerului zboară de dimineaţa și până seara nu pentru a se distra, dar pentru a-și procura hrană, pentru a construi un cuib, pentru a-și hrăni puii; şi crini câmpului nu mai încetază o clipă să întindă cu oboseală semințele, florile, tulpinile; este Isus însuşi care îndreaptă spre sensul adevărat al cuvintelor sale. El însă nu trăia „fie ce-o fi”: unele femei îl urmaseră „prin cetăți și sate”, și slujeau pe el și pe cei Doisprezece „cu ceea  ce aveau” (Lc 8,1-3). Şi grupul său a avut și un „casier” pentru cheltuieli curente şi „ca să dea ceva săracilor”, misiune încredinţată – mister! – lui Iuda (In 13,29).

 

 

Ceea ce Isus cere de la noi este să alegem între „Dumnezeu şi bogăţie”, ţinând cont că pentru „avere” nu se înțelege ceea ce este nevoie pentru o viaţă decentă pentru sine şi pentru familie, şi chiar o agoniseală făcută cu trudă pentru a face faţă unor împrejurări neprevăzute, dar ceea ce dă siguranță. Cuvântul ebraic „mamona” – pe care evanghelistul l-a lăsat în aramaică, ca în versiunea latină şi chiar în precenenta traducere italiană – este dificil a o traduce. Nu înseamnă bani sau bogăţie, dar tot ceea ce contează pentru viaţă, ceea ce poţi să ai încredere, ceea ce este considerat a fi în măsură să stabilească propria existenţa. Dat fiind că totul contează întotdeauna pentru bani, s-a identificat mamona cu banii. Dar mamona  este și carieră, succesul, frumusețea, sănătate... Să ne gândim câte persoane își bazează viaţa lor pe carieră,pe faimă şi succes,… și se prăbușesc apoi tragic când acestea nu mai există.

 

Apoi Isus ne invită să nu trândăvim, fără nici o obligație, fără trudă și nici energie, așteptând să cadă din cer pâinea cum ar clarifica fără echivoc sfântul Paul cu acel al său: „dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce” (2Tes 3,10). Ceea ce ni se cere să ne fundamentăm viața noastră în Dumnezeu, nu cu certitudine provenind din lucrurile materiale, căci pentru a le procura ar fi necesar „a fi neliniștiți”.

 

Isus nu admite replici: „Nu poate sluji lui Dumnezeu şi bogăţiei”, deoarece „nimeni nu poate servi la doi stăpâni”. Sau avem încredere în „stăpânul Dumnezeu”, care ne invită să trăim în muncă senină, pentru că nu se uită  niciodată, cum nu uită niciodată o mamă de „rodul sânului ei”; sau în „stăpânul mamonei” (bani, carieră, succes, frumuseţe, sănătate...) care ne înşeală prin siguranța pe cantitatea, sau de aceea necesită neliniște.

 

Cum şi pentru ce să alegem pe Dumnezeu?

 

Totul depinde de capacitatea noastră de a avea încredere în el, dar mai mult poate să ne ajute observarea atentă a realităţii. Să privim bine pe cei care se grăbesc să trudească pentru mamona. Sunt foarte fericiți? Să ne amintim de momentele în care, probabil, şi pentru noi, cel puţin pentru un timp, s-a întâmplat să trăim în neliniște. Am fost oare fericiți? Dar, vai, această criză a avut oringinea în munca echilibrată, sau în trudă exasperată?

 

Să medităm şi să decidem. (don Tonino Lasconi [02.03.2014]; trad. pr. dr. Isidor Chinez; sursa: http://www.paoline.it/Vangelo-e-Vita/2014---Tempo-Ordinario---Anno-A/articoloRubrica_arb1923.aspx).