Iuda (1885) - de Ilya Repin |
„Nu le este
dat decât unora,
sfinţilor şi posedaţilor,
sfinţilor şi posedaţilor,
să simtă violenţa deplină a
furtunii,
atacul direct al lui Satan.
Posedaţii – Mouchette din
Sous le soleil de Satan,
atacul direct al lui Satan.
Posedaţii – Mouchette din
Sous le soleil de Satan,
abatele
Cénabre,
M. Ouine – se disting
M. Ouine – se disting
printr-un fel de linişte interioară,
„o pace mută, solitară şi de gheaţă”,
„o pace mută, solitară şi de gheaţă”,
printr-o voinţă de degradare,
şi printr-un râs,
şi printr-un râs,
care este semnul exterior cel mai clar:
râsul isteric al lui Mouchette;
„râsul
vulgar” pe care rafinatul Cénabre
este uimit să-l audă ieşind
de pe propriile buze;
de pe propriile buze;
„râsul limpede şi fremătător” al lui M. Ouine
pe patul său de moarte.
Râsul, expresia cea mai pură a intelectului,
marchează punctul de recunoaştere
a mândriei
a mândriei
şi a disperării în aceste suflete alese;
este triumful urii inumane
prin i
ntermediul creierului uman”
ntermediul creierului uman”
(D. O'Donnel,
„Le Faust de Bernanos”
în D. de Roux
în D. de Roux
(ed.), Les Cahiers de l'Herne.
Geroges Bernanos,
Geroges Bernanos,
Éditions de l'Herne,
Paris 1962, 1998, 28-29;
trad. pr. Isidor Chinez).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu