Sihastrul

 

Sălaşul lui pe râpile surpate

Este demult un orb cotlon de mină

Cu beznele de-apururi îngheţate

Sihastrul arde-ades ca o lumină.

 

La răsărit el face o-nchinăciune

Cu ochii închişi pe radiosu-i vis

Şi intră încet smerit în rugăciune

Ca în pridvorul cerului deschis.

 

 

de Vasile Voiculescu