Evanghelia: Mt
5,38-48. 38
Ați auzit că s-a spus: Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. 39 Eu
însă vă spun: să nu vă împotriviți celui rău; ba, mai mult, dacă cineva te
lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt. 40 Celui
care vrea să te judece și să-ți ia tunica, lasă-i și mantia, 41 iar,
dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie [de pași], mergi cu el două. 42
Celui care îți cere, dă-i, și celui care vrea să împrumute de la tine, nu
întoarce spatele! 43 Ați auzit că s-a spus: Să-l
iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe dușmanul tău. 44 Eu însă
vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută, 45 ca să deveniți fiii
Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei
răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți. 46 Căci, dacă îi iubiți pe
cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare nu fac același lucru și vameșii? 47 Și dacă îi salutați
numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Oare nu fac același lucru și
păgânii? 48 Așadar, fiți
desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit.
Omilie
În faţa unei societăţi certăreţe
şi agresive, Isus cere ucenicilor săi să se angajeze pe drumul dificil de a depăşi
răul cu binele.
„Aţi auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi» şi «dinte pentru
dinte!». Eu însă vă spun: să nu vă împotriviți celui rău; ba, mai mult, dacă cineva te
lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt”. Cu această propunere discursul despre opoziția ar ajunge la cel
mai înalt nivel şi atât ca alternativă a „înţelepciunii
lumii” (ar spune-o sfântul Paul) pare imposibil. Pentru nimic evidenit, fraza
cu „întoarce-i-l și pe celălalt”, este
o sursă de inspiraţie pentru filmele
comice, ca Bud Spencer şi Terence Hill.
Isus, cu toate acestea, nu este
de tip de glumit. Să încercăm să luăm în serios cuvintele sale, să încercăm,
mai presus de toate, să le înţeleagă bine. Cu „întoarce-i-l şi pe celălalt obraz”, Isus nu invită ucenicii săi să
renunţare la drepturile şi demnitatea lor, sau să se predea agresiunii şi
violenţei. Dacă ar fi aşa, „fericiți cei
cărora le este foame și sete de dreptate”, și chiar mai „fericiți cei persecutați din cauza dreptății”
nu ar avea nici un sens. Invitaţia sa nu este la resemnare, la smerenie, să nu
mai vorbim de laşitate. Cuvintele sale nu sunt o invitație să se supună, dar să
reacţioneze cu curajul cel mai genuin: non-violenţă.
Pe de altă parte, Isus însuşi a avut acest prilej să ne explice sensul
cuvintelor sale, când, în sinedriu bătut peste față, nu a suferit pasiv, şi nu
a spus soldatului zicând „Pălmuiește-mă pe de cealaltă parte”, dar: „Dacă am vorbit rău, arată-mi ce este rău,
dar dacă am vorbit bine, de ce mă lovești?” (In 18,23).
Isus a reacționat riscând alte
bătăi, dar cu non-violenţă. Nu este pasivitate sau teamă, dar adevăratul curaj
şi unica reacţia care într-adevăr era nevoie. Bărbaţii şi femeile foarte
puternice sunt cei care au obţinut prin non-violenţă ceea ce cu violenţa n-ar
fi atins: Francisc de Assisi, Gandhi, Luter King, Nelson Mandela, Aung San Suu
Kyi, Rigoberta Menchú Tum... Isus nu spune: „A se lăsa învinși de vrăjmaşii
voştri; a se resamna cel care vă urăște, altfel cine știe ce se poate
întâmpla...”, dar: „Iubiţi pe vrăjmaşii
voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc”. Invitația nu are nimic de
a face cu pasivitate și cu resemnare.
Cei care cred că creştinii
trebuie să fi resemnați, laşi, blând să-și schimbe ideia, doar cunoscându-l pe Isus, care nu avea nimic de resemnat, de
laş, de blajin.
Dar, pentru ce Isus ne face o
propunere atât de mare şi de dificilă? Este el să ne dea motivația: „Voi, deci, să deveniți perfecți precum Tatălui
vostru cel din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste
cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți”. Și noi trebuie să includem în viața
noastră pe cei răi și pe cei buni, pe cei drepți și pe cei nedrepți, încercând să-i
facem din ei ființe noi şi să le schimbăm viața în non-violenţă. Este alegerea
pe care Paul ne-o indică în formă concisă: „Nu
te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine” (Rom 12,21).
Aceasta alegere implica, de
asemenea, că, uneori, atunci când sunt lezate drepturile fundamentale şi
demnitatea persoanei, este necesar „să-ți
lași mantia celui care vrea să-ți ia și tunica”, adică să cedezi pentru a
servi ca o supapă de siguranță pentru agresivitate și violenţă. Acest
comportament s-ar părea încă mai anevoios „lovirea celuilalt obraz”, deoarece
aceasta duce cu sine posibilitatea de a fi luat de proști. Dar dacă oamenii nu s-au mâncat reciproc este
pentru că a fost întotdeauna oameni dispuşi să-și „dea mantia”. Ne gândim la cât
de multe femei în viața de familie, probabil inconştient, trăiesc în mod eroic
cuvintele lui Isus.
Cât este nevoie, în societatea noastră
de astăzi, așa de certăreață și agresivă, de bărbați și femei curajoase capabile
„să-și pună și celălalt obraz”, şi de „a-și da și mantia” celor care strigă
astăzi pe toate telejurnalele și ziarele! Curaj, ni se cere și nouă astăzi! (don Tonino Lasconi [23.02.2014]; trad. pr. dr. Isidor Chinez; sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu