Duminica a VII-a TPA (A): Curajul real este non-violența (omilie)

Evanghelia: Mt 5,38-48. ³⁸ Ați auzit că s-a spus: Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. ³⁹ Eu însă vă spun: să nu vă împotriviți celui rău; ba, mai mult, dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt. ⁴⁰ Celui care vrea să te judece și să-ți ia tunica, lasă-i și mantia, ⁴¹ iar, dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie [de pași], mergi cu el două. ⁴² Celui care îți cere, dă-i, și celui care vrea să împrumute de la tine, nu întoarce spatele! ⁴³ Ați auzit că s-a spus: Să-l iubești pe aproapele tău și să-l urăști pe dușmanul tău. ⁴⁴ Eu însă vă spun: iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută, ⁴⁵ ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți. ⁴⁶ Căci, dacă îi iubiți pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare nu fac același lucru și vameșii? ⁴⁷ Și dacă îi salutați numai pe frații voștri, ce faceți mai mult? Oare nu fac același lucru și păgânii? ⁴⁸ Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit.

 

 

Omilie

 

 

În faţa unei societăţi certăreţe şi agresive, Isus cere ucenicilor săi să se angajeze pe drumul dificil de a depăşi răul cu binele.

 

„Aţi auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi» şi «dinte pentru dinte!». Eu însă vă spun: să nu vă împotriviți celui rău;  ba, mai mult, dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt”. Cu această propunere discursul despre opoziția ar ajunge la cel mai înalt nivel şi atât ca alternativă a „înţelepciunii lumii” (ar spune-o sfântul Paul) pare imposibil. Pentru nimic evidenit, fraza cu „întoarce-i-l și pe celălalt”, este o  sursă de inspiraţie pentru filmele comice, ca Bud Spencer şi Terence Hill.

 

Isus, cu toate acestea, nu este de tip de glumit. Să încercăm să luăm în serios cuvintele sale, să încercăm, mai presus de toate, să le înţeleagă bine. Cu „întoarce-i-l şi pe celălalt obraz”, Isus nu invită ucenicii săi să renunţare la drepturile şi demnitatea lor, sau să se predea agresiunii şi violenţei. Dacă ar fi aşa, „fericiți cei cărora le este foame și sete de dreptate”, și chiar mai „fericiți cei persecutați din cauza dreptății” nu ar avea nici un sens. Invitaţia sa nu este la resemnare, la smerenie, să nu mai vorbim de laşitate. Cuvintele sale nu sunt o invitație să se supună, dar să reacţioneze cu curajul cel mai genuin: non-violenţă. Pe de altă parte, Isus însuşi a avut acest prilej să ne explice sensul cuvintelor sale, când, în sinedriu bătut peste față, nu a suferit pasiv, şi nu a spus soldatului zicând „Pălmuiește-mă pe de cealaltă parte”, dar: „Dacă am vorbit rău, arată-mi ce este rău, dar dacă am vorbit bine, de ce mă lovești?” (In 18,23).

 

Isus a reacționat riscând alte bătăi, dar cu non-violenţă. Nu este pasivitate sau teamă, dar adevăratul curaj şi unica reacţia care într-adevăr era nevoie. Bărbaţii şi femeile foarte puternice sunt cei care au obţinut prin non-violenţă ceea ce cu violenţa n-ar fi atins: Francisc de Assisi, Gandhi, Luter King, Nelson Mandela, Aung San Suu Kyi, Rigoberta Menchú Tum... Isus nu spune: „A se lăsa învinși de vrăjmaşii voştri; a se resamna cel care vă urăște, altfel cine știe ce se poate întâmpla...”, dar: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc”. Invitația nu are nimic de a face cu pasivitate și cu resemnare.

 

Cei care cred că creştinii trebuie să fi resemnați, laşi, blând să-și schimbe ideia, doar cunoscându-l pe Isus, care nu avea nimic de resemnat, de laş, de blajin.

 

Dar, pentru ce Isus ne face o propunere atât de mare şi de dificilă? Este el să ne dea motivația: „Voi, deci, să deveniți perfecți precum Tatălui vostru cel din ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți”. Și noi trebuie să includem în viața noastră pe cei răi și pe cei buni, pe cei drepți și pe cei nedrepți, încercând să-i facem din ei ființe noi şi să le schimbăm viața în non-violenţă. Este alegerea pe care Paul ne-o indică în formă concisă: „Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine” (Rom 12,21).

 

Aceasta alegere implica, de asemenea, că, uneori, atunci când sunt lezate drepturile fundamentale şi demnitatea persoanei, este necesar „să-ți lași mantia celui care vrea să-ți ia și tunica”, adică să cedezi pentru a servi ca o supapă de siguranță pentru agresivitate și violenţă. Acest comportament s-ar părea încă mai anevoios „lovirea celuilalt obraz”, deoarece aceasta duce cu sine posibilitatea de a fi luat de proști.  Dar dacă oamenii nu s-au mâncat reciproc este pentru că a fost întotdeauna oameni dispuşi să-și „dea mantia”. Ne gândim la cât de multe femei în viața de familie, probabil inconştient, trăiesc în mod eroic cuvintele lui Isus.

 

Cât este nevoie, în societatea noastră de astăzi, așa de certăreață și agresivă, de bărbați și femei curajoase capabile „să-și pună și celălalt obraz”, şi de „a-și da și mantia” celor care strigă astăzi pe toate telejurnalele și ziarele! Curaj, ni se cere și nouă astăzi! (don Tonino Lasconi [23.02.2014]; trad. pr. dr. Isidor Chinez; sursa:

http://www.paoline.it/Vangelo-e-Vita/2014---Tempo-Ordinario---Anno-A/articoloRubrica_arb1907.aspx).