Duminica a V-a TPA (A): Rupe pâinea ta… și vei fi lumină (omilie)

 

Evanghelia: Mt 5,13-16. Sarea pământului și lumina lumii. ¹³ Voi sunteți sarea pământului. Dacă sarea își pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni. ¹⁴ Voi sunteți lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate așezată pe munte. ¹⁵ Nici nu se aprinde o candelă și se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toți cei sunt în casă. ¹⁶ Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri.

 

Omilie

 

Am primit, am contemplat, l-am adorat pe Cristos Lumina neamurilor. „Eu sunt lumina lumii, cine mă urmează nu umblă în întuneric dar va avea lumina vieții”. Evanghelia de azi ne propune cuvintele adresate ucenicilor săi, nouă discipolilor săi de astăzi: „Voi sunteți lumina lumii… Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri”. „Voi sunteți sarea pământului...”

 

Cum să fii sare, cum să fii lumină?

 

Deja în prima lectură – este textul profund al lui Isaia profetul – ne sunt indicate de Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind lumina. „Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l și nu-i lăsa deoparte pe cei din neamul tău. Atunci, lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta se va arăta repede”.

 

”Dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul, arătatul cu degetul și vorbirea păcătoasă. Dacă îți vei da sufletul pentru cel înfometat și vei sătura inimile umilite, atunci lumina ta va răsări în întuneric și bezna ta va fi ca ziua în amiaza mare”.

 

„Atunci îl vei chema pe Domnul și el îți va răspunde, vei striga și el va zice: «Iată-mă!»”.

 

Aceasta este să fii lumină: să iubești în această manieră pe aproapele. Bunătatea, caritatea, împărtășirea realizează viața, dau bucurie inimii, sunt lucrul cel mai bun și necesar pentru aproapele, pentru cei care au nevoie, dă glorie lui Dumnezeu, ajuta să creadă în Dumnezeu. Sunt multe mărturii ale persoanelor bune, care trăiesc în împărtășire și caritate creștină: persoanele, chiar cei necredincioși sau de alte religii se întreabă: dar cine te face să faci? Aceste persoane bune într-adevăr arată că cred în Dumnezeu, mărturisesc că rugăciunea lor este adevărată și sinceră, că iubirea este cea mai mare lucru, deoarece este viaţa lui Dumnezeu şi sensul existenţei fiecărui om.

 

Sunt faptele care devin lumină, și noi devenim lumină dacă facem faptele. „Arată-mi faptele tale”, spune Sfântul Iacob.

 

Faptele trebuie să le împlinim, nu pentru o satisfacție a noastră, dar pentru frații noștrii care sunt în nevoie extremă. Măsura iubirii noastre, a slujirii, a împărtășirii sunt nevoile de nedescris al celor mai săraci.

 

Faptele trebuie să le facem  ca „să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri”. Este necesar să se acorde o atenție la lucruri ca acestea, pe care le știm pe de rost, dar care greu reușesc să facă să trăiască. Trebuie să ne examinăm înainte de toate pentru a nu rămâne dezamăgit Domnul, pentru a nu se scandaliza, pentru a nu fi obstacol noi înșine față de credința în Dumnezeu. Este teribil scena dintr-un film „Perlasca” când soldatul „creștin” vrea să spună unui evreu Tatăl nostru şi în numele acelui Tatălui nostru pe care el nu-l știe îl ucide. Teribilă contra mărturie. Dar chiar şi în mica noastră localitate, uneori, se poate întâmpla ca creștinul practicant să fie primul care se judecă sau să nu adere la propunerile pozitive care vin de la alții.

 

Dacă suntem sinceri, în examenul nostru de conștiință, trebuie să spunem că suntem o mica lumina, că suntem întuneric și, probabil, noaptea profundă, gândindu-ne cât de puțin dăm pâine celui flămând, cât de puțin introducem în casa noastră pe cei mizerabili și cei fără acoperiș, la nivel individual, familial, social. Însă acesta este drumul vieții pentru toți: aceasta este opera care este înaintea noastră astăzi mai mult decât oricând și pe care vrem s-o împlinim.

 

Trebuie să eliminăm asuprirea, nedreptatea, trebuie să lucrăm pentru pace și demnitatea fiecărei persoane; trebuie să ne străduim pentru a elimina foametea, bolile, exploatarea.

 

Acestea sunt faptele care devin lumină. Și mai presus de orice, faptă bună este făcută pentru Domnul:  totul vine de la el, el susține toate, lui să-i aducem laude, recunoștință și iubire pentru toate lucrurile pe care le putem realiza astăzi. (don Roberto Rossi   [09.02.2014]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net/parolenuove/commenti.php?mostra_id=30955).