Duminica a III-a din Advent (A) - «Gaudete»: Privilegiul celor săraci (omilie)

Sf. Ioan Botezătorul

 

Evanghelia - Matei 11,2-11: În acel timp, ² auzind Ioan din închisoare de faptele lui Cristos, a trimis la el pe doi din ucenicii săi care să-l întrebe: ³ "Tu eşti cel care trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?" ⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: "Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi auzit şi aţi văzut: ⁵ orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii se curăţă, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se aduce vestea cea bună; ⁶ şi că fericit este acela care nu va găsi în mine un prilej de poticnire". ⁷ Pe când aceia se îndepărtau, Isus începu să vorbească mulţimilor despre Ioan: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? ⁸ Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi stau în palatele regilor. ⁹ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da; şi eu vă spun că aţi văzut mai mult decât un profet. ¹⁰ El este acela despre care s-a scris: «Iată, eu trimit înaintea feţei tale pe crainicul meu, care va pregăti calea înaintea ta». ¹¹ Adevăr vă spun: nu s-a ridicat dintre cei născuţi din femeie cineva mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el".

 

Omilie

 

Celor trimiși de Ioan Botezătorul care vor să-și dea seama de mesianitatea sa (”Tu ești cel care trebuie să vină, sau să așteptăm pe altul?”), Isus nu le răspunde direct, dar îi trimite la faptele sale: ”orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii se curăță, surzii aud, morții învie și săracilor li se aduce vestea cea bună; și fericit este acela care nu se va scandaliza de mine” (Mt 11,2-6). Este vorba de miracole care împlinesc exact profețiile din Vechiul Testament, și printre acestea este și învierea din morți. Ultimul semn însă (celor săraci li se aduce vestea cea bună) nu este un miracol, și totuși este un semn mai hotărâtor, care imprimă o direcție bine definită tuturor celorlalte, punându-le în slujba unei concepții mesianice în care mulți se împiedică: ”Fericit cel care nu se scandalizează de mine”. Că Isus este un trimis al lui Dumnezeu, aceasta o dovedesc minunile, dar preferința sa pentru cei săraci – ca și originea sa umilă și calea crucii – descoperă noutatea teologică a revelației sale despre Dumnezeu. Această noutate califică așteptarea și speranța creștină, așa cum ne sugerează și primele două lecturi.

 

Fragmentul din Isaia (35,1-10), precizează că speranța nu este simplu așteptarea unei treziri spirituale, dar chiar așteptarea unui popor nou și a unei conviețuiri diferite, în care va fi un loc și pentru cei orbi, cei surzi, muți și șchiopi. Nimeni nu este exclus de la bucuria mesianică.

 

Este necesar a recunoaște însă că aceasta nu este o așteptare totdeauna ușoară. De aceea scrisoarea lui Iacob (lectura a doua) vorbește despre răbdarea țăranului și a lui Iob. Răbdător este cel care, asemenea țăranului, așteaptă rodul muncii sale până la timpul potrivit, căci nu-i revine lui să fixeze timpul. Răbdător este acela care, asemenea lui Iob, nu se lasă schimbat de evenimentele potrivnice, dar rămâne ferm în speranța sa încăpățânată.

 

După ce a indicat operele asupra cărora să se gândească și în baza cărora este posibil a judeca despre el, Isus exprimă propria judecată despre Ioan Botezătorul. Și acum se adresează mulțimii. Măreția lui Ioan nu constă doar în austeritatea vieții sale și în forța caracterului său. Stă mai degrabă în a fi acceptat misiunea de a pregăti terenul pentru Mesia. Ioan a venit pentru a da mărturie despre Isus. Ioan este mare, totuși cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. O afirmație care nu este ușor de interpretat, dar care cu siguranță vrea să spună un lucru: apartenența la Împărăția lui Dumnezeu este lucrul cel mai important dintre toate. Împărăția pe primul loc, nu pentru că multe alte lucruri din viață nu contează, dar pentru că pot să-și găsească valoarea lor justă. Ucenicul trebuie să fie profund convins că primatul Împărăției lui Dumnezeu nu fură spațiu omului, dar îl lărgește. (don Bruno Maggioni [12.12.2004], trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net).