"Brutalitatea oamenilor pioşi mă înspăimântă" [7]

Visul lui Iosif - by Gaetano Gandolfi

 

Într-una din cărţile dumneavoastră trataţi subiectul: rolul viselor în viaţa spirituală. Până la ce punct trebuie să ţină cont creştinul de visele sale? Îi sunt cu ceva de folos?

În Biblie, visele sunt limbajul lui Dumnezeu. Eu pot afirma de asemenea că Dumnezeu îşi trimite îngerii în vis pentru a-i învăţa pe oameni. Visele îmi arată ceea ce sunt; ele îmi descoperă realitatea mea şi înainte de toate aspectele mele inconştiente. Unele vise îmi indică de asemenea demersurile de împlinit în viaţa spirituală. Alte vise sunt pline de promisiuni. Ele îmi dezvăluie că sunt mai avansat decât credeam pe drumul meu. Când visez un copil de exemplu este semn că ceva creşte în mine. Şi există şi vise religioase care îmi reconfortează credinţa. În ele eu fac experienţa apropierii salvatoare a lui Dumnezeu ca lumină, sau în simboluri (de exemplu în simbolurile Bisericii sau în cuvinte pe care le aud dintr-odată). Pentru tradiţia creştină ascultarea viselor a fost capitală pentru că Dumnezeu vrea să lumineze profunzimile sufletului şi să le transforme.

 

Putem spune, de exemplu, că ne-am domina mai bine agresivitatea dacă ne-am asculta mai mult propria conştiinţă?

 

În zilele noastre există mai mulţi specialişti care au un acces la inconştient, ceea ce nu era cazul altădată. Ei cerceteazã visele, psihologia şi alte lucruri de acelaşi tip. Eu ţin de exemplu cursuri pentru industriaşi şi aceştia ştiu bine că trebuie să soluţioneze cu inconştientul lor, altfel ei ar putea să-şi proiecteze agresiunile lor inconştiente asupra colaboratorilor lor. Există totuşi o mulţime de oameni care se eliberează de inconştientul lor, de emoţiile lor şi totuşi nu pot trăi cu adevărat decât dacă îşi transpun în fapt instinctul lor de distrugere. Dar o agresiune care se manifestă în exterior răneşte în acelaşi timp şi sufletul propriu al celui care reacţionează astfel. (Sursa: Anselm Grun, Le tresor interieur, Ed. Fidelite, Namur - Paris, pag. 97-122; trad. Viorica Juncan; http://www.ceruldinnoi.ro).