Cuvântul lui Dumnezeu continuă să ne prindă de mână pentru a ne dispune inima noastră să-l primească pe Domnul. Şi pentru această nouă generaţie a sosit momentul să se lase atinsă la inimă de predicarea Evangheliei. Tentaţia cea mai frecventă este de a pune încontinuu scuze din cele mai deferite pentru a evita să primim îndemnul care ne vine de la evanghelie şi a ne întoarce la Domnul cu toată inima. Cât de multe ori, din păcate, trebuie să se spună şi despre noi: „V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi bocit”. Fiecare dintre noi, de fapt, se gândeşte la sine însuşi: este singura melodie cunoscută şi după care dansăm. Dar chiar şi pentru noi, cum a fost şi pentru Ioan Botezătorul şi pentru oamenii timpului său, vine momentul alegerii, adică a decide să-l urmăm pe Isus sau de a continua să se întoarcă spre noi înşine. Este vorba despre o alegere care nu e posibil pentru oricine şi că iminenţa Crăciunului pune o urgenţă şi mai mare. Într-adevăr pentru a adăuga un singur lucru: noi care am primit multe daruri şi mai multe cuvinte şi semnele pe care le-au avut locuitorii Tirului şi Sidonului, vi se va cere cont de ce aţi făcut din evanghelie care va fost încredinţată. (Sursa: mons. V. Paglia; trad. pr Isidor Chinez).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu