22 decembrie - Advent

Samuel 1,24-28: În zilele acelea, ²⁴ după ce Ana a încetat de a mai alăpta pe Samuel, copilul ei, l-a dus în casa Domnului, la Şilo, luând cu ea trei viţei, trei măsuri de făină şi un urcior cu vin, pentru jertfă. Copilul era încă prunc. ²⁵ După ce a adus jertfă un viţel, Ana a prezentat pe copil preotului Eli şi i-a zis: ²⁶ "Domnul meu, nu te supăra; pe cât este de adevărat că tu eşti viu, pe atât de adevărat este că eu sunt acea femeie care am stat aici înaintea ta şi m-am rugat Domnului. ²⁷ Pentru acest copil m-am rugat şi Domnul mi-a îndeplinit rugăciunea pe care am făcut-o. ²⁸ De aceea, şi eu îl ofer Domnului pentru toate zilele vieţii lui, ca să slujească Domnului". Apoi s-au închinat acolo Domnului.

Luca 1,46-56: În acel timp, a spus Maria: ⁴⁶ "Sufletul meu preamăreşte pe Domnul ⁴⁷ şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu, ⁴⁸ căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, ⁴⁹ căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, al cărui nume este sfânt. ⁵⁰ Milostivirea lui dăinuieşte din neam în neam peste cei ce se tem de dânsul. ⁵¹ El arată puterea braţului său; risipeşte pe cei mândri în inima lor. ⁵² Dă jos de pe tronuri pe cei puternici şi înalţă pe cei smeriţi. ⁵³ Pe cei flămânzi îi copleşeşte cu bunuri, iar pe cei bogaţi îi lasă cu mâinile goale. ⁵⁴ A sprijinit pe slujitorul său Israel, amintindu-şi de îndurarea sa, ⁵⁵ după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci". ⁵⁶ Şi a rămas Maria trei luni împreună cu Elisabeta; apoi s-a întors acasă.

REFLECŢIA

Liturgia ne sugerează un paralelism între Ana şi Maria. Amândouă îi mulţumesc lui Dumnezeu: Ana, cu o ofertă fondată pe darul lui Dumnezeu, care i-a dat să fie mamă, mamă a lui Samuel: „De aceea, şi eu îl ofer Domnului”. Samuel e un dar întors, el e cedat Domnului, şi astfel, fiul va fi legătura vie între ea şi Dumnezeu.

Şi Maria îi mulţumeşte Domnului cu marea înflăcărare a inimii sale: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul meu”.

Isus nu s-a născut încă, dar Maria mulţumeşte şi deja îl oferă Tatălui, pentru că el a început deja opera de mântuire sfinţindu-l pe Ioan în sânul mamei sale, Elisabeta.

Şi mulţumirea Mariei nu înseamnă numai cuvinte, ci este viaţă, este atitudine de recunoştinţă.

Şi pentru noi, aceasta e o dispoziţie fundamentală în acest timp. Trebuie să îi mulţumim lui Dumnezeu cu mare bucurie, pentru că el vine să mântuiască poporul său, lumea de astăzi. Iată, Liturghia înseamnă şi laudă, şi recunoştinţă.

În Euharistie îl primim pe Domnul: să-l lăsăm să trăiască în noi cu oferta sa, cu mulţumirea sa adusă Tatălui. Şi să-i mulţumim lui Isus care a făcut voinţa Tatălui venind să-şi dea viaţa pentru mântuirea lumii. (A. Vanhoye).