luni, 17 decembrie 2012

17 decembrie - Advent

Genezei 49,2.8-12: 2 În zilele acelea, Iacob i-a chemat pe fiii săi şi le-a spus: "Adunaţi-vă şi ascultaţi-mă, fii ai lui Iacob, ascultaţi pe Israel, tatăl vostru. 8 Iuda, tu vei primi onoruri de la fraţii tăi. Mâna ta va face pe vrăjmaşii tăi să-şi plece grumazul. Se vor pleca în faţa ta feciorii tatălui tău. 9 Fiul meu Iuda, tu eşti un pui de leu; tu te-ai întors de la vânătoare, ţi-ai îndoit genunchii şi te-ai culcat ca un leu, ca o leoaică. Cine-l va trezi? 10 Nu se va depărta de la Iuda sceptrul de domnie, nici toiagul de cârmuitor de la seminţia lui, până când va veni cel care trebuie să vină. El va fi aşteptarea popoarelor".

Matei 1,1-17: 1 Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Abraham. 2 Abraham l-a născut pe Isaac, Isaac l-a născut pe Iacob, Iacob i-a născut pe Iuda şi pe fraţii lui, 3 Iuda i-a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar, Fares l-a născut pe Esrom, Esrom l-a născut pe Aram, 4 Aram l-a născut pe Aminadab, Aminadab l-a născut pe Naason, Naason l-a născut pe Salmon, 5 Salmon l-a născut pe Booz din Rahab, Booz l-a născut pe Obed din Rut, Obed l-a născut pe Iese, 6 Iese l-a născut pe David, regele. Regele David l-a născut pe Solomon din femeia lui Urie. 7 Solomon l-a născut pe Roboam, Roboam l-a născut pe Abia, Abia l-a născut pe Asaf, 8 Asaf l-a născut pe Iosafat, Iosafat l-a născut pe Ioram, Ioram l-a născut pe Ozia, 9 Ozia l-a născut pe Ioatam, Ioatam l-a născut pe Ahaz, Ahaz l-a născut pe Ezechia, 10 Ezechia l-a născut pe Manase, Manase l-a născut pe Amos, Amos l-a născut pe Iosia, 11 Iosia i-a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui în robia din Babilon. 12 După robia din Babilon, Iehonia l-a născut pe Salatiel, Salatiel l-a născut pe Zorobabel, 13 Zorobabel l-a născut pe Abiud, Abiud l-a născut pe Eliachim, Eliachim l-a născut pe Azor, 14 Azor l-a născut pe Sadoc, Sadoc l-a născut pe Ahim, Ahim l-a născut pe Eliud, 15 Eliud l-a născut pe Eleazar, Eleazar l-a născut pe Matan, Matan l-a născut pe Iacob. 16 Iacob l-a născut pe Iosif, logodnicul Mariei din care s-a născut Isus, care se numeşte Cristos. 17 Aşadar, în total de la Abraham până la David sunt paisprezece generaţii, de la David până la robia din Babilon sunt paisprezece generaţii, şi de la robia din Babilon până la Cristos sunt paisprezece generaţii.

Reflecţie

Lunga succesiune de nume din evanghelie ne demonstrează că planul lui Dumnezeu nu este improvizat: Dumnezeu de la început pregăteşte venirea lui Cristos şi o face posibilă la plinirea timpurilor. O „plinire” care, din punct de vedere uman, este cel puţin surprinzătoare: timpul respectiv nu promitea nimic, locul naşterii este un sat foarte mic, Iosif este din neamul lui David, dar e un necunoscut, având şi o muncă foarte modestă… Dumnezeu este stăpânul imposibilului şi îţi actualizează planurile sale când nimeni nu se mai aşteaptă: să-l lăsăm să o facă şi în viaţa noastră, nu numai cu resemnare, ci şi cu încredere deplină.

Prima lectură este profeţia lui Iacob care vorbeşte despre sceptrul lui Iuda, care promite un învingător: „Un leu tânăr este Iuda”, un stăpânitor: „În faţa ta se vor prosterna fiii tatălui tău”. Cristos e fiul lui Iuda, dar cum se adaptează această imagine la Cristos?

Apocalipsul ne-o arată într-un mod neaşteptat. „Vezi – zice unul dintre bătrâni – a învins leul din tribul lui Iuda” (Ap 5,5), însă învingătorul este un miel jertfit, nu un leu care devorează prada. Şi totuşi, învingătorul este, într-adevăr, leul lui Iuda. Dar victoria sa nu e obţinută într-un mod uman, ci într-un mod diferit, mai perfect. El învinge cu sacrificiul de sine şi victoria sa continuă să se actualizeze: Cristos de pe cruce îi atrage pe toţi oamenii, şi astfel, este învingătorul promis, care vine din tribul lui Iuda.

Chiar şi psalmul este pe aceeaşi linie: vorbeşte despre un rege, dar nu cu formule de război, ci de bunătate şi de îndurare. Fiul regelui va domni peste un popor umil şi sărac, îi va asculta pe cei sărmani, va face dreptate salvându-i pe fiii săracilor.

E o bucurie pentru noi să recunoaştem semnele cele mai contrastante ale împărăţiei lui Dumnezeu, întotdeauna aspecte noi ale misterului, într-o manieră fidelă şi, în acelaşi timp, nouă. (de A. Vanhoye).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu