Credința că Domnul a înviat din morți! Aleluia!
pr. Isidor Chinez (9 aprilie 2023)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9; lecturi biblice
Omilie
Liturgia pascală propune ca temă de reflecție învierea lui Isus, văzut nu ca un fapt istoric care poate fi documentat, ci ca un eveniment salvator care trebuie acceptat prin credință. Învierea este un mister: cel mai marele eveniment. „Mormântul gol”, îngerii, aparițiile celui înviat sunt prea sărace pentru a afirma existența unei lumi a transcendenței și a gloriei divine. Trecerea dintre ceea ce poate fi văzut și ceea ce trebuie acceptat este mereu un salt în întuneric, un risc, dar și un act de credință în Dumnezeu. Liturgia Cuvântului este caracterizată de relatarea evangheliei despre mormântul gol, [după Ioan 20,1-9], însoțit de Faptele Apostolilor (Fap 10,34.37-43) în care Petru mărturisește solemn în casa lui Corneliu că Domnul a înviat din morți și că oricine crede în el primește iertarea păcatelor. În a doua lectură (Col 3,1-4), apostolul Paul îi îndeamnă pe creștini să-și atașeze inima la „lucrurilor” de sus, unde a înviat Cristos, căci de acum înainte „sunteți cetățeni ai cerului”. În prima lectură și în evanghelie este figura lui Petru: martor ocular al învierii lui Isus. În textul evanghelic, Petru, după anunțul Mariei Magdalena, aleargă la mormânt, împreună cu Ioan, și găsește mormântul gol și giulgiul bine împăturite și pus deoparte. Este momentul în care Petru și Ioan se confruntă pentru prima dată asupra evenimentului nemaiauzit al întoarcerii din morți: Domnul a înviat!
În prima lectură sfântul Luca în Faptele Apostolilor (Fap 10,34a.37-43) îi dă cuvântul lui Petru, unul dintre primii martori ai învierii, punând pe buzele sale un prim anunț al comunităților creștine din timpul său: Isus Cristos a înviat! Petru se afla în Cezareea [maritimă] în casa lui Corneliu, un centurion din armata romană, un păgân, dar „evlavios și temător de Dumnezeu” (Fap 10,2): „voi ştiţi ceea ce s-a petrecut în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a predicat Ioan: cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere; a făcut bine şi vindecându-i pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el” (v. 37-38). Este cateheza pe care Petru o face lui Corneliu și casei sale. „Noi suntem martori la tot ce a făcut în ţinutul iudeilor şi în Ierusalim” (v. 39). Apostolul spune că este martor al învierii: „L-au omorât atârnându-l pe lemn. Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi” (v. 39-40). Petru a mâncat și a băut împreună cu Domnul după ce a înviat din morţi. Cristos nu este o fantomă ireală, dar un personaj istoric pe care mulți locuitorii din această regiune l-au cunoscut și despre care pot da informații. Astfel își manifestă că Domnul a înfruntat moartea pe cruce ca semn al iubirii și al solidarității față de toți oamenii dezmoșteniți și asupriți și nu rămâne în mormânt, ci este viu și prin credința în el obții iertarea păcatelor, adică să te angajezi într-o lume mai bună și mai dreaptă. Este cateheza pentru Corneliu care a fost botezat în numele lui Isus Cristos (Fap 10,48). Să primim și noi mesajul lui Petru și al apostolilor despre Domnul!
Sfântul Paul scrie credincioșiilor creștini din orașul Colose (Col 3,1-4), că Isus a înviat din morți și pune accentul pe botez: „dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu! Cugetaţi la cele de sus, şi nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu!” (v. 1-3). Trebuie să trăiască într-un mod nou. Botezul este prima „trecere” sau primul Paște pentru credincioși. Este „trecerea” reală pentru a trece pe celălalt mal așa cum Moise a „trecut” prin Marea Roșie. Este „Paștele” zilnic renunțând la păcate răspândite în societatea în care trăim. A crede în învierea Domnului înseamnă a fi oameni înviați, adică a lupta cu el împotriva puterii banilor, a succesului și a acelei avariții care, după Paul, este idolatrie. Creștinul își desfășoară programul pascal zilnic, în timp ce se pregătește să ajungă la eliberarea deplină care va avea loc la sfârșitul existenței sale pământești, odată cu intrarea în lumea învierii: intră în comuniune cu Cristos cel glorios. Este bucuria învierii!
În Evanghelie după Ioan (In 20, 20,1-9) citim relatarea că Maria Magdalena, martorul morții lui Isus pe cruce, vine la mormânt. Afecțiunea sa o împinge să se întoarcă acolo unde a fost așezat trupul lui Cristos. De fapt, ea continuă să fie atrasă de învățătorul pe care l-a urmat până la capăt: nu reuşeşte să se despartă de acel Isus pe care l-a urmat şi l-a iubit. Fusese o femeie păcătoasă: șapte demoni i-a scos Domnul (cf. Lc 8,2). Întâlnirea cu Isus a făcut-o o creatură nouă: el a luat-o în grija sa, a avut încredere în ea, în posibilitatea ei de convertire, i-a dat o viaţă nouă; acum ea are grijă de Isus, părăsit de toţi. Însă o aşteaptă o noutate nemaiauzită: „dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt” (v. 1). Maria nu merge să ungă un cadavru, aşa cum ne spun celelalte evanghelii. „Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: «L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus»” (v. 2). Înștiințati de Maria că mormântul este gol, Petru și Ioan aleargă la mormânt. Ioan sosește primul: „aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat” (v. 5). Îi lasă pe Petru să intre în mormânt: „el a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit într-un loc separat” (v. 6-7). Se pare că Isus s-a trezit din morți cu extremă naturalețe și s-a dat jos din pat îndoind cearceaful care l-a înfășurat. Intră și discipolul pe care îl iubea Isus: „a văzut şi a crezut” (v. 8). Nu se spune nimic despre Petru, dar se poate presupune că și el a crezut. Cei doi discipoli au crezut nu pentru că nu au văzut că trupul lui Isus nu este acolo unde l-au pus și că giulgiurile care îl acoperise erau îndoite într-un anumit fel, ci pentru că ceea ce au văzut le-a aprins o lumină, adică i-a făcut să intuiască actualizarea a ceea ce spun Scripturile. Credința lor nu se bazează pe ceea ce au văzut, ci pe cuvântul Scripturii pe care l-au înțeles chiar atunci, pentru întâia oară. Evanghelistul Ioan notează că „pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi” (v. 9), care subliniază că nu ajunge să constați învierea lui Isus, fără a avea credință e fără înţelegerea cuvântului lui Dumnezeu. Chiar şi apostolii au urmat drumul de maturizare, până când devin martori acreditați ai biruinței asupra morții, ce a avut loc la Paște. Petru și Ioan se confruntă pentru prima dată asupra evenimentului extraordinar al întoarcerii din morți.
Este Paștele Domnului: Isus Cristos a înviat din morți! Aleluia!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu