Evanghelia Matei 10,26-33: În acel timp, Isus
i-a trimis pe cei doisprezece, poruncindu-le: „Nu vă temeţi de oameni, căci nu
este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic secret care nu va fi
cunoscut! Ceea ce eu vă spun în întuneric spuneţi la lumină şi
ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri! Nu vă
temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul! Temeţi-vă mai
degrabă de cel care poate să piardă şi trupul, şi sufletul în Gheenă!
Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi niciuna dintre ele nu cade pe pământ
fără ştirea Tatălui vostru. Vouă însă vă sunt numărate toate
firele de păr de pe cap. Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai
mult decât multe vrăbii. Oricine va da mărturie pentru mine
înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel
din ceruri. Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor îl voi
renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri”.
Omilie
Purtarea Cuvântului Domnului a
fost întotdeauna o misiune mare și frumoasă. Dar ştim cu toții că acesta comportă
dificultăţi şi suferinţe. Liturgia acestei zile ne face să auzim tânguielile
profetului Ieremia: „Am auzit calomniile mulțimii… «Învinuiţi-l!»”. Cât l-a
costat să proclame Cuvântul lui Dumnezeu pus în gura sa! Credinţa sa este pusă
la încercare. Dar el se întoarce spre Domnul pentru ca să-i ia apărarea.
Dumnezeu i-a promis să fie cu el pentru a-l elibera de persecutorii săi.
Chiar în faţa adversităţii Dumnezeu
este aproape de noi. În semn de recunoştinţă, profetul încheie rugăciunea sa de
laudă. „Cântaţi Domnului, lăudaţi-l pe Domnul! Căci el eliberează sufletul
celui nevoiaş din mâna răufăcătorilor!”. Aceasta este recunoştința pe care i-o facem
Domnului. După cum spune apostolul Paul: „nimic nu ne poate despărţi de iubirea
sa”.
În Scrisoarea către Romani, apostolul Paul ne vorbeşte despre oamenii
căzuți în păcat: „… printr-un singur om a intrat păcatul în lume…” Această
prezenţă a răului, o constatăm în fiecare zi. Dar acest regim de păcat nu poate
avea ultimul cuvânt. Prin moartea şi învierea sa, Cristos a inaugurat regimul universal
de mântuire. Într-o altă zi, apostolul Paul scria: „Unde s-a înmulțit păcatul,
s-a revărsat cu prisosință harul”. S-a vorbit mult despre „păcatul originar”
dar poate nu suficient de „harul original” obținut prin Cristos.
Astfel, da, nu ne temem de loc. Isus
ne aminteşte în această duminică. Asemenea profetului Ieremia, apostolului Paul
și mulți alții, suntem trimiși să purtăm Cuvântul lui Dumnezeu. Misiunea noastră
este a-l revela pe Acela care are „Cuvintele Vieţii veşnice”. Această misiune
nu este lipsită de dificultăţi. Creştinii în fiecare zi sunt înfruntați cu
lipsa de credință, cu indiferenţa, cu derâderea... Sunt acuzaţi de propagarea
de „ideologie obscurantistă”. Dar Domnul ne asigură: „Nu vă temeți... Eu sunt
cu tine”.
Când sfântul Matei a scris
Evanghelia sa, creştinii erau persecutaţi, urmăriți şi dați la moarte. Şi acest
lucru este mai adevărat astăzi. Dar trebuie să reauzim acest cuvânt al
Domnului: „Nu te teme... Nu vă fie teamă... Eu sunt cu voi”. Oamenii în cel mai
rău caz pot să ucidă trupul dar nu pot ucide sufletul. Ei nu pot face nimic
împotriva dinamismului, a încrederii noastre. Nu pot face decât să ne îndoim de
dragostea lui Dumnezeu. Nu este momentul să șovăim: răul nu va avea ultimul
cuvânt de spus. Cristos cel înviat vrea să ne asociem cu toți la victoria sa
asupra păcatului şi a morţii.
Noi creştinii, suntem deci chemaţi
să primim pe Cristos şi să-l punem în centrul vieţii noastre. Această iubire
care este în noi, trebuie anunțată, răspândită în jurul nostru. Mulţi creştini
se organizează pentru a schimba mesajul său la televiziune, la radio, în presa,
pe internet şi prin toate mijloacele care sunt disponibile. Cristos contează pe
angajamentul tuturor discipolilor pentru ca Evanghelia sa să fie proclamată
pentru toate naţiunile. Nimeni nu poate face în locul lor.
Evanghelia din această duminică se
termină cu un avertisment foarte hotărâtor: „Oricine va da mărturie pentru mine
înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel
din ceruri. Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor îl voi renega şi eu
înaintea Tatălui meu cel din ceruri”. Nouă nu trebuie să ne fie teamă să expunem
fără ezitare pe Cristos. Într-un mediu ostil sau indiferent, nu este uşor să
afirm credinţa mea. Şi totuşi, chiar şi copiii dau un exemplu. Mulţi preferă să
moară, decât să nege credinţa lor în Cristos. Este important pentru noi: putem
conta întotdeauna pe el, chiar şi atunci când totul merge prost.
Vestea cea bună din duminica de
astăzi este că Dumnezeu nu ne abandonează; ba, dimpotrivă el are grija de noi
toți. El este cu noi în nostru lupta împotriva forţelor răului. Iubirea sa a
obținut odată pentru totdeauna şi nimic nu ne separă de el. Dincolo de cruce,
se află certitudine învierii, pe care o sărbătorim în fiecare duminică.
Ca și Ieremia, ca și Isus şi
Paul, suntem trimiși să vestim că Dumnezeu este cu noi. Am ajuns în preajma
vacanțelor. Este momentul potrivit pentru a fi martorii simpli şi autentici.
Duhul Sfânt să fie întotdeauna cu noi ajutându-ne în a ţine seama de speranţa
care ne animă. Şi Maria, maica noastră din cer, să ne însoţească pe această
cale.
(pr. Jean
Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6931-6931/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu