miercuri, 24 mai 2017

„Eu sunt cu voi în toate zilele!” [Înălțarea Domnului (A) - 25 mai 2017]


„Eu sunt cu voi în toate zilele!”
[anul A]
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (25 mai 2017)


Lecturi: Faptele Apostolilor 1,1-11; Efeseni 1,17-23; Evanghelia Matei 28,16-20.


Omilie



Astăzi celebrăm Înălțarea Domnului în gloria Tatălui. După Evanghelie se stinge lumânarea pascală. Prezenţa lui Cristos încetează să mai lumineze pământul… Iată, este o sărbătoare dificilă... Cum se poate vorbi despre plecare lui Isus dintre noi atunci când în Evanghelia după Matei el însuși ne asigură: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii”? (Mt 28,20).

În cartea Faptelor Apostolilor (Fap 1,1-11), sfântul Luca descrie misterul Înălţării Domnului la cer într-un singur rând: „el a fost înălţat şi un nor l-a ascuns din ochii lor” (v. 9).  Se vorbește despre „nor”. Este semnul prezenței dumnezeiești. Toată atenția este îndreptată la faptul înălțării: în trei versete este folosit de patru ori cuvântul „cer”. Ceea ce Luca afirmă este, în esenţă, urcarea lui Isus la Tatăl: Isus cu întreaga sa umanitate întră în gloria divină care-i este proprie. Trupul glorios a lui Isus nu aparține în nici un caz acestui pământ unde domnește încă moartea și corupția.

Acum este deziluzie, dezamăgire, tristețe… „În timp ce erau cu ochii aţintiţi spre cer şi el se înălţa”… (v. 10). Atitudinea lor este criticată de „doi bărbaţi în haine albe”: hainele albe cu care sunt îmbrăcați mesagerii cerești însoțesc marea revelație pascală. Este recunoașterea în misterul pascal a intrării în Dumnezeu a umanității noastre: a crede în Isus, Domnul gloriei și stăpânul Universului. „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer” (v. 11). Discipolii privesc în sus. Aşteptarea Domnului nu trebuie trăită în închiderea totală față de pământ, separându-ne de lume. Între Înălțarea Domnului și revenirea sa este timpul Duhului Sfânt și al Bisericii în care Cristos este deosebit de activ în favoarea credincioșilor prin Duhul dătător de viață. Sărbătoarea de astăzi îi invită pe creștini să țină picioarele pe pământ și privirea înspre cer.  

În Scrisoarea către Efeseni (Ef 1,17-23), apostolul Paul ne aminteşte despre semnificația Înălțării Domnului în viaţa credincioşilor. „Dumnezeul […] Tatăl gloriei […] înviindu-l pe Cristos din morţi la aşezat la dreapta sa în ceruri, deasupra oricărui principat şi oricărei puteri, stăpâniri şi domnii” (vv. 20-21). Cristos participă la tronul lui Dumnezeu; este „exaltat” mai presus decât tronurile cerești. Pentru noi este un mesaj de o speranţă extraordinară: toţi suntem chemaţi să ne alăturăm lui Cristos cel din ceruri. La această glorificare a lui Isus îi corespunde o transformare a omului: „luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoaşteţi care este speranţa chemării sale” (v. 18). La această „glorie fără de preț”  se împărtăşesc toți credincioşii săi. Este „imensa măreţie a puterii sale” încât poate cuprinde întreaga Biserică, pe care el vrea s-o atragă la sine. Mai mult, Isus cel înviat este Domnul Bisericii pe care vrea să o aibă lângă el. Plinătatea Bisericii rămâne Cristos înviat care împlinește totul în toți.

În Evanghelia după Matei (Mt 28,16-20) vine relatat o unică și singură apariție a celui înviat în Galileea, pe un munte, ca o ultimă mărturie adresată ucenicilor săi. Este ultima manifestare vizibilă a lui Isus către ucenici săi. „Apoi, cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus” (v. 16). Nu sunt chemați apostoli ci doar ucenici deoarece mai au de învățat. Suntem în Galileea, o regiune în care se spunea că nu putea să iasă nimic bun. Ori din acest pământ dispreţuit își începe Isus misiunea sa. Şi de aici ucenicii merg să anunţe vestea cea bună a Evangheliei: că Domnul este în căutarea a ceea ce era pierdut, a celor de departe, a celor rătăciți de pe drum, a celor care trăiesc în păcate și vicii. Ei sunt chemați să primească vestea cea bună a Evangheliei…

Deci, Isus apropiindu-se de cei unsprezece ucenici nu îi mustră pentru fuga de pe Calvar, nu îi face să roșească pentru puțina lor credință dar se revelează în gloria pe care o primește de la Tatăl care l-a chemat din moarte: „Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: «Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ»” (v. 18). Cristos îmbrățișează cu suveranitatea sa divină cerul și pământul. Este Kýrios – adică Domnul cerului și al pământului, făcând din absența sa fizică o prezență invizibilă așa cum a primit-o prin înviere. 

Și le-a spus: „Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit!” (vv. 19-20). Misiunea apostolilor este de a face ucenici sau discipoli prin botez și învățătură.

Evanghelistul Matei – dintre toți evangheliștii – este unicul care prezintă misterul înălțării lui Isus nu ca o părăsire a acestei lumi. Matei și-a început Evanghelia atribuindu-i lui Cristos pe Emanuel – Dumnezeu-cu-noi – îi face plăcere să termine cu vorba celui înviat subliniind nu plecarea sa dintre noi, dar permanența sa cu noi până la sfârșitul veacurilor: „iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (v. 20). Noi nu putem să ne simțim „orfani” de Isus din moment ce el nu e plecat, ci mai curând trebuie să ne decidem de a pleca și noi în misiunea semnalizată de însuși Domnul: „Merge-ți, faceți ucenici din toate popoarele!”

Să ne întrebăm cu ochii credinței: îl vedem pe Isus… Ne spune că vrea colaborarea noastră – a propriei noastre persoane – pentru a împlini mântuirea universală… Cristos ne dă în fiecare zi Duhul său Sfânt care ne face martorii iubirii sale printre oameni.



[bibliografia (anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995].




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu