duminică, 15 ianuarie 2017

Omilie - II TPA [A]: „Iată Mielul lui Dumnezeu” [15 ianuarie 2017]


Ioan Botezătorul indică pe Mesia: „Iată Mielul lui Dumnezeu”
[anul A]



pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS], ora 8:00 (15 ianuarie 2017)


Lecturi: Isaia 49,3.5-6; 1Corinteni 1,1-3; Evanghelia Ioan 1,29-34.

Întrăm astăzi în timpul de peste an. În liturgie, noul Ioan Botezătorul indică pe acela care este contemplat duminică de duminică, pe „Mielul lui Dumnezeu”, pe Isus Cristos, care a fost trimis ca lumină pentru popoare.

În prima lectură din cartea profetul Isaia (Is 49,3.5-6), este descrisă figura „Slujitorului Domnului” [‘ebed ’Adonaj], a cărui identitate nu este descoperită. „Tu eşti slujitorul meu, Israel; în tine mă voi glorifica!” Este chemat de Domnul. Reprezintă micul rest din Israel. Acest slujitor va fi lumină pentru popoare, purtând mântuirea până la extrem. Suntem în fața unei afirmații paradoxale: Dumnezeu își manifestă gloria ascunsă într-un „slujitor”, a cărei operă, după toate aparențele este un faliment și comportă multe suferințe (cf. Is 49,4; 50,6). Dumnezeu l-a ales pe Israel nu pentru puterea sa, nici pentru meritele sale, dar din iubire gratuită.  „Slujitorul Domnului” a fost plăsmuit din „sânul matern” (v. 5) și i-a fost încredințată o misiune universală care cuprinde toate popoarele, întreaga omenire. O astfel de misiune comportă oboseală, suferință, moarte. Dar Domnul nu a abandonat poporul său, ci tocmai în momentul suferinței – în timp ce succesul era promis – dar cu totul diferit și pentru un alt timp (cf. Is 52,13-15). Toți – chiar cei mai umili şi cei mai dispreţuiți dintre toți oameni – sunt conduși să descoperi că ei sunt de mare preț în ochii lui Dumnezeu. Este un mesaj de speranţă pentru toţi prizonierii şi exclușii din ziua de azi.

Discipolii lui Isus au interpretat această profeție a Slujitorului Domnului: Isus Cristos. El contează pe noi: să-i fim purtătorii speranţei luminii în întreaga lume.

Este mesajul de speranţă pe care îl găsim în scrisoarea sfântului Paul către Corintieni (1Cor 1,1-3). Oferă un răspuns și o îndrumare pastorală Bisericii lui Dumnezeu din Corint. În salutul inițial, formulat în greacă („har”) și în ebraică („pace” – shalom), autorul se prezintă ca apostol al lui Isus Cristos: „Eu, Paul, chemat să fie apostol al lui Cristos Isus […] către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint”. Se adresează noilor convertiţi. Printre ei se găsesc oameni simpli, de rând, pe care lumea îi dispreţuiește, dar sunt conduși să descopere că Cristos a venit pentru toţi. Prezintă comunitatea din Corint ca „sfântă”, consacrată la slujire, unindu-i pe credincioși cu persoana lui Isus Cristos, care i-a chemat la sfințenie, inclusiv pe cei care au căzut foarte mult. Noi toți avem o chemare asemănătoare; prin har și pace suntem lumină pentru fraţii noștrii şi martori ai mântuirii lui Cristos. Toți au un loc de preţ în ochii lui Dumnezeu.

Evanghelia (In 1,29-34) din această duminică ne arată pe Isus venind către Ioan Botezătorul care îl descrie ca „pe mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”

Mielul este imaginea unei ascultări şi a unei iubiri care merg până la cruce. Mielul este imaginea Slujitorului lui Dumnezeu despre care vorbește profetul Isaia (Is 53,7), care ia asupra sa – ridicând – păcatul poporului. Verbul pe care îl foloseşte evanghelistul Ioan înseamnă: „a purta”, „a lua pe spatele său” şi, totodată, „a şterge”, „a distruge”. Cristos ia asupra sa toate păcatele lumii ca să ne elibereze.

Ce este păcatul lumii? Războiul? Drogurile? Comerțul cu arme? Corupția? Terorismul? Toate aceste păcate izvorăsc din refuzul de a fi fii și frații așa cum ne-a gândit Dumnezeu. Păcatul lumii – sunt toate gândurile, toate faptele, toate neglijențele, de la cele mai ucigătoare până la cele mai puțin dăunătoare – care refuză să fie fii ai lui Dumnezeu și continuă să producă grave consecințe. Este păcatul care neliniștește inima omului de la origini, de când Adam și Eva au folosit darul libertății pentru a spune „nu” Creatorului, până a venit Isus pentru a-l ridica.

De fiecare dată când celebrăm Euharistia, noi îl rugăm pe Domnul folosind cuvintele lui Ioan Botezătorul: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” Atunci când preotul vă arată pâinea euharistică, hostia consacrată, foloseşte aceleaşi cuvinte pentru a-l prezenta pe Domnul: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe acela care ridică păcatul lumii!”

Celebrând Euharistia în această duminică ne este dat Mielul care ridică păcatul lumii. Ceea ce ne-a spus Cuvântul lui Dumnezeu, se realizează în Euharistie pentru noi. Suntem invitaţi să privim cu credinţă la Mielul lui Dumnezeu. Să fixăm privirea de credinţă asupra lui. La terminare, când preotul spune: „Liturghia s-a sfârşit. Mergeţi în pace!”, va pleca fiecare la casa sa, la munca sa. Dar dacă l-aţi privit cu credinţă pe acest Miel al lui Dumnezeu prezent în Euharistie, veţi deveni lumină a lui Cristos, veţi fi cu adevărat lumină a lumii şi sare a pământului.

 [bibliografia (anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014].


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu