† Duminica a 3-a din Advent (A): Fiți bucuroși [11 decembrie 2016]

În închisoare...

Evanghelia Matei 11,2-11: În acel timp, auzind Ioan, în închisoare, de faptele lui Cristos, i-a trimis pe unii dintre discipolii săi ca să-i spună: „Tu ești cel care trebuie să vină, sau să așteptăm un altul?” Isus, răspunzând, le-a spus: „Mergeți și faceți-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziți și vedeți: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! Și fericit este cel care nu se scandalizează de mine”. După ce au plecat aceștia, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt? Sau ce altceva ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care poartă haine moi sunt în casele regilor! Dar ce ați ieșit să vedeți? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet. Acesta este cel despre care s-a scris: «Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feței tale; el va pregăti calea înaintea ta». Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuți din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Însă cel mai mic din împărăția cerurilor este mai mare decât el”.

Omilie

Timpul Adventului este venirea lui Isus. El întâlnește umanitatea noastră pentru „a ne da speranța și a ne mântui”. Acest Dumnezeu iubește în mod predilect pe cei săraci, mici, excluși. Acesta este o veste bună pe care o vom găsi în lecturi biblice din această duminică. Lecturile ne revelează un Dumnezeu care vine să ne elibereze de cel rău.

Prima lectură este luat din cartea lui Isaia. Se adresează unui popor complet copleșit și epuizat de patruzeci de ani de exil pe care i-a experimentat. Iată că profetul anunță un viitor luminos. Desertul va înflori din nou. Și mai presus de toate, prizonierii și exilații vor putea să se întoarcă acasă. Această întoarcere este prezentată ca un „colosală dezlănțuire de bucurie”. Dumnezeu nu poate să accepte situația tragica a acestor populații. Intervine ca să-i vindece și să-i mântuiască. Este un preludiu la ceea ce se va întâmpla mai târziu. Prin moartea și învierea sa, Cristos va deschide calea spre viața adevărată a întregii omeniri. Întreg pământul și locuitorii săi vor fi transfigurați.

În a doua lectură, sfântul Iacob ne pune în așteptarea revenirii Domnului. Denunță comportamentul celor bogați care duce o viață de lux și care îi asupresc pe cei săraci. Astăzi celor umili li se adresează: „Așteptând venirea Domnului, aveți răbdare”. Mai presus de toate, nu dispera căci „Domnul este aproape”. Să ne uităm la agricultor: știu bine că, după însămânțare, trebuie să aștepte mai multe luni înainte de recoltă. Și chiar dacă secerișul întârzie, trebuie să fie răbdători. E la fel pentru noi: toată viața noastră ne pregătim pentru întâlnirea finală cu Cristos.

Cu Isus, asistăm le realizarea treptată la profețiile lui Isaia. Aceasta este vestea bună pe care ne-o anunță Ioan Botezătorul. Acesta a fost încarcerat pentru că a deranjat autoritățile locului. Din închisoarea, el reflectează. Anunțase venirea lui Mesia. L-a arătat lui Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”. A sperat un Mesia triumfător care să-l elibereze pe Israel din toate păcatele sale; el va judeca pe cei răi. Văzând în el o persoană care-i place să judece tăind copacii neproductivi. Iată imaginea despre Mesia lui Dumnezeu: este un Dumnezeu care are puterea și care se manifestă prin zdrobire celui care face rău.

Or ceea ce Ioan aude spunându-se despre Isus nu corespunde deloc la ceea ce se prevedea. Nu anunță un foc din cer împotriva celor răi; el se amestecă cu mulțimile; primește pe păcătoși; își ia riscul de relații discutabile. Acest lucru nu se potrivește cu ideea că este făcută de puterea lui Dumnezeu. Așa că trimite ucenicii săi credincioși să-l întrebe cea mai importantă problemă: „Tu ești cel care trebuie să vină, sau să așteptăm un altul?”

Răspunsul lui Isus este derutant: „Mergeți și faceți-i cunoscut lui Ioan ceea ce auziți și vedeți: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună!” Ca și Ioan Botezătorul riscăm câteodată să fim închiși în îndoielile și întrebările noastre. Putem să se afundăm în convingerile care nu sunt adevărul evanghelic. Atunci vom face o falsă idee despre Isus.

Atunci e nevoie să privim ceea ce face el: cu el, iubirea este ultimul cuvânt de spus. Omul nu este un sclav în fața stăpânului care are dreptul de viață și de moarte. Noi nu trebuie să așteptăm de la Dumnezeu violență care este predicată de fundamentaliști. Adevăratul Dumnezeu este cel care trimite pe Fiul său să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut. Ascultându-l pe Isus vom descoperi pe acest Dumnezeu. Cuvintele sale sunt cele de viață veșnică.

Adunându-ne pentru Euharistie, ne întoarcem spre acel izvorul al bucuriei noastre. Îți încredințăm ție, Doamne, pe cei care pregătesc „sărbătorile ce se apropie” în activitatea noastră febrilă sau într-un mod dezamăgitor. Dă-le să se deschide mântuirii care vine în adevăratul sens al Crăciun. Amin.

(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org).