Evanghelia Luca 1,26-38: În acel timp, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o
cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară
logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele
fecioarei era Maria. Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o,
plină de har, Domnul este cu tine!” Ea s-a tulburat la acest
cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. Însă
îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi
mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui
David, tatăl său; şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar
domnia lui nu va avea sfârșit”. Maria a spus către înger: „Cum va
fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” Răspunzând, îngerul
i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va
umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe şi aceasta este
luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, pentru că la
Dumnezeu nimic nu este imposibil!” Atunci, Maria a spus: „Iată
slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”
Omilie
Cine știe de câte ori ne-am întrebat dacă a existat și
cum va fi „pomul cunoașterii binelui şi răului” (Gen 2,9), sub a cărei stă
solemnitatea Neprihănitei Zămisliri. Cu siguranța va fi frumos și atractiv,
dacă în ochii Evei părea „bun de mâncat și plăcut
ochilor, și că pomul era de dorit, ca unul care dă înțelepciune” (Gen 3,6).
Dar acum, nu mai există acest
copac? Şi, în acest caz, unde stă? Ar fi
interesant să știm, astfel vom roti privirile departe. Acest pom este
întotdeauna deasupra capetelor noastre, înaintea ochilor noştri. Dimpotrivă, nu
peste, dar înăuntru, în adâncul inimii şi a gândurilor noastre, unde se decide dacă să-i lăsăm lui Dumnezeu cunoaşterea binelui şi răului,
sau să se păstreze pentru sine.
Pentru a ne reaminti că suntem mereu
sub acest pom, Adventul – timpul în care cu mai multă angajare suntem chemaţi să
deschidem căile Domnului şi să eliminăm obstacolele din căile sale – ne
aminteşte că, sub acest pom au fost Eva şi Maria, cu răspunsuri şi cu deznodământ
absolut contrare. Eva s-a lăsat înşelată de şarpe, Maria i-a zdrobit capul,
punând în mâinile lui Dumnezeu viața sa, renunțând la proiectele sale
pământești „plăcute şi de dorit”: o
familie cu „un om din casa lui David, cu numele Iosif”, devenind pentru
Biserică și pentru fiecare creştin martorul și modelul credinţei. Întotdeauna
suntem obişnuiţi să declamăm măreţia mamei lui Isus.
Cu toate acestea, chiar dacă nu se manifestă de teama de a
fi ireverenţioasă, este în noi o constatare: „Desigur, ea a fost fără păcatul strămoșesc. Dimpotrivă noi în schimb...
cum să o imităm?”
Liber de a alege
Chiar Eva a fost fără păcatul
originar. A fi „neprihănită” [imaculată] nu
micșorează libertatea sa, dar o face să crească, pentru că păcatul întunecă capacitatea
de a decide. Dacă Maria nu ar fi fost liber în sine, ar fi fost ca a un robot
și nu ar fi trebuit se spună: „Iată roaba
Domnului: fi-e mie după cuvântul tău”. Este de neînțeles că Dumnezeu să fi
ales pentru Fiul său un creatură umană lipsită de principala caracteristică ce
o face imaginea sa: libertatea de a decide? Dacă nu ar fi fost liberă de a
alege, nu ar putea să fie propuși ca model pentru toţi cei care în mod liber se
încredințează lui Dumnezeu, şi acceptă la el ceea ce este bine şi ceea ce este
greşit.
Sfântul Paul ne revelează că „Dumnezeu în Cristos ne-a ales înainte de
întemeierea lumii, ca să fim sfinţi
şi neprihăniţi înaintea lui în caritate, ne-a rânduit de mai înainte spre
înfiere, prin Isus Cristos”. Ne-a ales, lăsându-ne libertatea de a primi sau de
a nu primi acest dar imens. Maria l-a primit, devenind astfel „fiica fiului său”,
şi arătând-ne drumul pentru a deveni fiii prin Fiul, cu un „iată-mă” a lui Dumnezeu, care devine imediat şi necesar „iată-mă” la
fraţii. Pentru a evita credinţă noastră sterilă provenind din devoționale şi fuga
pe cărările zilnice, unicul ce ne permite să-l întâmpine pe Domnul, nu trebuie niciodată
uitat că, îndată ce îngerul a plecat de la ea, Maria a plecat în grabă să meargă
şi să se îngrijească de Elisabeta.
Este urgent să se întoarcă sub acel pom cu Maria
Neprihănită. De mult timp, cultura dominantă (intelectuali, oamenii politici,
economia, piața, mass-media...) a încercat să smulge pomul cunoaşterii binelui
şi răului, declarând că nu este nici bune nici rău, dar numai că în funcţie de
ce crezi tu, de ce simți tu, de cum mergi tu, se decide că este bun sau rău.
(pr. Tonino Lasconi
[2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
http://www.paoline.it/blog/liturgia/1428-sotto-quell-albero-con-maria.html).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu