† Duminica a 3-a din Post (C): Cât de frumoase sunt operele tale! [28 februarie 2016]

 

Evanghelia Luca 13,1-9: În acel timp, au venit la Isus unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. El, răspunzând, le-a zis: „Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel”. Apoi le-a spus această parabolă: „Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?» Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»”.

Omilie

În tot acest timp lung de post continuăm drumul spre Paşte. Şi o facem în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Cartea Exodului (prima lectura) ne conduce la a doua etapă a mântuirii: este revelaţia lui Dumnezeu făcută lui Moise la rugul aprins. Dumnezeu a văzut suferinţa poporul său redus la sclavie. El este cu toţi cei care sunt exploatați, cu cei care sunt în mizerie. Se află aici pentru a-i salva. Dar el nu vrea să facă acest lucru fără voi. El cheamă niște oameni, nu neapărat cei mai buni sau cei mai sfinți. Cu mijloace mici, poate face lucruri mari.

 

În a doua lectură, sfântul Paul se adresează comunității tinere din Corint. Se află printre ei spirite puternice, care se cred insensibili la tentații. El le recomandă să fie prudenți şi să nu aibă încredere în ei înşişi. Sfântul Paul îi invită la o recitire a istoriei poporului evreu la fel ca pe timpul lui Moise. Cei mai mulţi dintre ei nu i-au plăcut lui Dumnezeu și au căzut în păcat. Mulți au murit pentru că s-au abătut de la Dumnezeu. Această lectură este un chemare la a ne converti: aveți grijă să nu cădeți chiar dacă credeți că sunteți solizi. Începe cu chemarea de a nu judeca cele mai slabe. Ca și Moise precum și alții, suntem trimiși pentru a anunța bunăvoința și milostivirea lui Dumnezeu.

 

În Evanghelia de astăzi, Isus ne recomandă să mergem pe calea convertirii. Pentru a ne ajuta el pleacă de la evenimentele vieții de zi cu zi: accidentul absurd, dezastrele, războaiele fratricide care provoacă distrugerea și moarte. La momentul respectiv, se credea că toate aceste nenorociri au fost o pedeapsă de la Dumnezeu. Isus respinge această interpretare încă atât de răspândită. Cu toții am auzit această întrebare: „Ce a făcut bunule Dumnezeu pentru a suferi atâția?” Cristos precizează că nenorocirea este un avertisment pentru noi toți și nu un semnul unei vinovății speciale.

 

În această evanghelie, Isus ne adresează un mesaj important: noi suntem cei interogați. Evenimente din viață sunt semnul că Dumnezeu ne vorbește pentru a ne chema la convertire. Nu este păcatul care duce la condamnarea ci refuzul de a ne converti: „dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel”. Nu, nu este o amenințare, nu este Dumnezeu care vă va face să muriți, noi suntem cei care mergem spre  prăbușire. Acesta este motivul pentru care Cristos ne cheamă să nu amânăm convertirea noastră.

 

Violența lui Isus este aceea a iubirii sale milostive. El nu poate suporta că oamenii să ajungă la pieire. Denunță ceea ce este răul pentru om. Ne amintește în timp și la timp nepotrivit că nu poate exista nici un compromis între Dumnezeu și păcat. Rămânerea în păcat înseamnă să te condamni la o moarte cu mult mai rău decât cea dată de sabia soldaților lui Pilat. Dar Isus Cristos este întotdeauna acolo: el a fost trimis de Tatăl pentru a vindeca și de a salva pe toți oamenii. Să ne rugăm să ne conducă pe calea adevăratei convertiri în timpul acestui post.

 

Această Evanghelie se încheie cu parabola smochinului: acesta din urma nu aduce roade și stăpânul său intenționează să-l smulgă. Isus condamnă fructul putrezit, dar și lipsa de fructe. Dar viticultorul adevărat este entuziasmat de vița de vie. Acest lucru este adevărat pentru Isus: el nu a venit pentru cei drepţi, dar pentru păcătoși. De-a lungul Evangheliei după sfântul Luca, citim cuvintele de milostivire; ele ne spun tot ceea ce el iubeşte: pe păcătoşi; el ne iubeşte pe noi toţi. Nu se opune milostivirii şi exigenței. Postul Mare este timpul sincerității inimii, timpul adevăratei iubiri, timpul dragostei pentru viaţă.

 

Confruntați cu acest rău care copleșește lumea noastră, noi alegem iubirea, vrem ca să schimbe inima noastră, ne întoarcem, ne convertim. Viță de vie este poporul lui Israel, suntem noi astăzi. Fără iubire, fără convertire, suntem ca smochinului care nu aduce roade. Dar atunci când nu purtăm roade bune, Isus ne spune: „nu-i nimic de făcut! Te voi abandona!” Isus are răbdare. El vrea să ne ajute să facem roade noi. El se angajează să facă totul pentru a ne ajuta. A făcut primul pas spre noi, dar nimic nu este posibil, dacă nu răspundem la această iubire eliberatoare

 

În această zi să ne rugăm cu psalmul 94: „Acum nu închide inima noastră, dar ascultă vocea Domnului”.

(pr. Jean Compazieu [2016]; traducător pr. Isidor Chinez; sursă: http://dimancheprochain.org).