Despre necesitatea renunţării la sine

The Martyrdom of St Andrew (1675-82)
by Bartolomeu Esteban Murillo,
Museo del Prado, Madrid.

Mulţi dintre fraţii noştri necatolici vor fi de acord că postul şi abstinenţa sunt lucruri bune; că aşa urmăm exemplul lui Cristos şi ne pregătim pentru viaţa de creştini. Dar vor argumenta că nu sunt necesare pentru mântuirea cuiva. Strict vorbind, acest lucru ar fi corect din moment ce mântuirea este un dar gratuit ce nu poate fi câştigat prin propria noastă iniţiativă. Dar Cristos aşteaptă de la creştin, odată ce este îndreptăţit, să coopereze cu harul lui pentru ca să crească în sfinţenie, astfel încât să nu-şi piardă harul îndreptăţirii. Isus ne învaţă că o astfel de cooperare trebuie să includă şi renunţarea la sine.

Atunci Isus a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze. Căci cine vrea să-și salveze viața, o va pierde; cine însă își pierde viața pentru mine, [acela] o va afla. Așadar, ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi și atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut (Matei 16,24-27).

Păcatul mândriei este poarta către celelalte păcate de moarte. Persoana îndreptăţită trebuie să se smerească şi să-şi controleze dorinţele dezordonate, pentru ca să crească în mai multă siguranţă întru Domnul. Noi trebuie să ne micşorăm astfel încât el să crească în noi. Ce anume ne-a arătat Isus că este necesar pentru înfrânarea poftelor noastre dezordonate? Postul (în pustietatea acestei vieţi). Domnul nostru a folosit mai multe parabole ca să ne înveţe calea. Un puternic exemplu este redat în Evanghelia sfântul Luca:

„Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? Pentru ca nu cumva, punând temelia şi nereuşind să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, spunând: “Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine”. Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. Tot astfel, fiecare dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are, nu poate fi discipolul meu. Sarea este bună; dar dacă şi sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai recăpăta? Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi: se aruncă afară. Cine are urechi pentru a asculta să asculte!” (Luca 14,27-35).

Isus nu ne spune că este o idee bună să-ţi iei crucea, ci ne spune că nu o putem evita dacă vrem să reuşim în călătoria noastră.

 

(Bickerstaff Mike, „Fundamentul biblic pentru practicarea de către catolici a postului şi a abstinenţei” sursa: http://lumea.catholica.ro/; sursa: http://www.integratedcatholiclife.org/ 9 martie 2014).