 |
| Vizita Mariei la Elisabeta de James Tissot |
Evanghelia Luca 1,39-45: În zilele acelea,
ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui
Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar
Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a exclamat cu glas
puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului
tău! Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama
Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la
urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”
Omilie
Textele biblice din această
duminică ne fac să intrăm în misterul Crăciunului. În prima lectură, profetul
Miheia se adresează unui popor umilit de dușmanii săi. El anunță salvarea lui.
Această mântuire nu va veni de la o capitală orgolioasă și pervertită. Ea vine de la un mic sat de
nimic. Astfel, Dumnezeu dă putere celor umili. Este în obiceiurile sale; cu cel
mic și disprețuit, se pot realiza lucruri mărețe. El nu apelează la cei
înțelepți și învățați, dar la cei mici, la cei smeriți. Lor li se adresează ca să
transmită lumii mesajele cele mai importante (să ne gândim la Bernadeta
Soubirous din Lourdes, dintr-un sat necunoscut).
Scrisoarea către Evrei ne oferă câteva detalii cu privire la acest
rege a cărui naștere o celebrăm la Crăciun. El ni s-a alăturat într-o lume
afectată de păcat, de violență, de ură, de mizerie. El vine la noi pentru a ni se
oferi și a ne face în stare să ne oferim din iubire. El ne face să trăim cu el
o viață inspirată din dinamismul iubirii. Crăciunul este sărbătoarea lui Dumnezeu
care vine și se dăruiește lumii. Este manifestarea iubirii, care va crește până
la victorie deplină asupra morții și a păcatului.
Pe acest drum de Crăciun, vom
găsi pe Maria. Ea a spus „da” îngerului Gabriel care a anunțat-o proiectul lui
Dumnezeu. Atunci când ea află că verișoara sa Elisabeta este însărcinată ea
pleacă să se întâlnească. A început o lungă călătorie din Galileea până în Iudeea.
Când citim evanghelia după sfântul Luca, descoperim că totul se întâmplă, după
călătoria lui Isus din Galileea la Ierusalim.
Aceste detalii nu sunt doar
geografice. De-a lungul acestei urcări, Isus învață pe ucenicii săi ceea ce este
pelerinajul său uman: este drumul spre glorie trecând prin suferință. Să
înțelegem bine: Isus a început viața sa în nesiguranță, departe de casa
părinților săi; el s-a născut într-o iesle. Este simbolul respingerii de către conducătorii
poporului care nu au avut loc pentru el. Din capul locului, totul începe fără
un loc pentru el în sala comună și totul se termină fără un loc în inima
oamenilor. Cine vrea să fie ucenic al lui Cristos trebuie să accepte această
nesiguranță. Important este să ai încredere totală în cel care ne cheamă să
luăm crucea și să-l urmăm.
Evanghelia acestei zile este un
rezumat al învățăturii sfântului Luca. Vedem pe Maria modelul fiecărui discipol
care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și o pune în practică. Aceste cuvânt a făcut-o
să iasă și a pus-o de drumuri. Ea nu este mulțumită să știe ce s-a întâmpla. Ea
pleacă să se pună în slujba verișoarei sale Elisabeta. Această bucuria care
vine de la primirea Duhului Sfânt este ca un foc care nu poate fi păstrat
pentru sine însuși. Când intrăm în planul lui Dumnezeu, viața noastră este complet
răvășită. Nimic nu poate fi la fel ca mai înainte.
Astfel Dumnezeu vizitează pe
Maria. În ea și prin ea vizitează restul omenirii. Dacă o chemăm, ea întotdeauna
vine spre noi. În această zi, putem să ne asociem la minunea și la mulțumirea Elisabetei:
„De unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?” Da,
Maria vine la noi cu Isus. Aproape de Crăciun, ea ne invită să primim și să
facem „tot ce ne spune el”. Același Isus ne îndeamnă să mergem spre alții. Cu
Isus și Maria, vizitele noastre devin „visitatio”, adică vestea cea bună care
ne umple de bucurie.
Mesajul de Crăciun este tocmai
vestea bună anunțată săracilor, bolnavilor, prizonierilor, persoanelor singure.
Crăciunul este Isus, care a venit și care vine să salveze omenirea. În el putem
să ne bucurăm de pace și iubire. Crăciunul este începutul darului lui Dumnezeu.
Aceasta este marea speranță pe care o mărturisim lumii întregi, astăzi. În
această zi, putem să-l implorăm pe Cristos, mântuitorul nostru: „Tu, care ești lumina,
care ești iubirea, pune în întunericul nostru spiritul tău de iubire”.
(pr. Jean Compazieu [20.12.2015]; trad. pr. Isidor Chinez;
sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu