Sfântul Iosif (19 martie): Omul ascultării (omilie)

Visul lui Iosif - de G. Gandolfi

Evanghelia – Matei 1,16.18-21.24a: ¹⁶ Iacob i-a dat naștere lui Iosif, soțul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numește Cristos. ¹⁸ Nașterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif. Înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. ¹⁹ Iosif, soțul ei, fiind drept și nevoind s-o denunțe, a vrut să o lase în ascuns. ²⁰ Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. ²¹ Ea va naște un fiu și-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. ^24a Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.

 

OMILIE

 

În bisericile noastre, există mai multe icoane sau vitralii, care evoca „anunțul făcut Mariei” [despre „Buna Vestire”]. Se vede îngerul Gabriel care-i face o vizită Mariei şi răspunsul dat de aceasta. Dar nu găsim nimic despre „anunţul făcut lui Iosif”, nimic din aceste lucruri surprinzătoare care i-au fost revelate lui Iosif. Evangheliile nu  raportează nici un cuvânt al acestui om. Şi totuşi, expunerea pe care tocmai am ascultat-o ne spune mult mai mult decât ne-am putea imagina. Ele ne învaţă să ascultăm. Acest lucru este absolut esenţial. Iosif poate servi ca un exemplu şi să ne conducă înlăuntru.

Evanghelia ne spune că Îngerul Domnului, îi apare „în vis” lui Iosif. În mod frecvent în Biblie acesta evocă visul. În limbajul biblic, acest lucru nu are nimic de a face cu visul. Aceasta este o modalitate imaginară de a-și da seama de o întâmplare neprevăzută sau ceva esenţial de angajant. A spune că îngerul Domnului i-a apărut în vis, acesta este un mod de a spune că Domnul i-a vorbit la inimă. Că Iosif a auzit această chemare de a o lua pe Maria ca „soție”: „căci copilul care s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt”.

Totul nu este de la sine înțeles. Să ne imaginăm puțin: Iosif complet distrus și zbuciumat de ceea cei se întâmplă. Ar fi de la sine înțeles să o repudieze pe Maria. Conform legii lui Moise și a tradiției. Dar Cuvântul lui Dumnezeu este mai puternic decât ezitările sale. El a avut curajul de a schimba proiectul făcându-se slujitor al misterului pe care el nu-l înțelege.

Iosif este un om al tăcerii, un om capabil de a asculta de Dumnezeu vorbindu-i şi capabil de a schimba viaţa sa în lumina cuvântului pe care l-a auzit. El descoperă că acest copil vine din altă parte. Nu este a lui, nu este al altuia, nici a Mariei. Este Trimis de Acela care este „Oricare Altul”. Iosif introdus treptat în Lumina unui mare mister care va deveni într-o bună zi să fi proclamat la întreaga Creaţie.

Aceasta este o lecţie vitală pentru noi creştinii ai anului 2014. Trăim într-o lume zgomotoasă şi agitată. Astăzi, Iosif ne învaţă să ascultăm ce se întâmplă în noi, pentru a face punctul de a se așeza la depărtarea necesară pentru a primi un cuvânt care vine dintr-altundeva.  Uneori este dificil căci avem tendința de a vorbi prea mult, de obicei pentru a nu spune nimic. Nu îl putem auzi pe Domnul vorbind inimilor noastre, din moment ce nu tăcem și ne reculegem.

Timpul de a tăcea, timpul de a face liniște și de a asculta, este absolut esențial dacă vrem să rămână om. Pentru că în tăcere se aude Dumnezeu vorbind inimilor noastre prin Duhul Sfânt. În alte împrejurări, ni s-a spus că viaţa creştină nu poate fi concepută fără un angajament faţă de sărăcie, față nedreptatea şi violenţă, care degradează pe om şi desfigurează proiectul de iubire a lui Dumnezeu asupra omenirii. Astăzi, am descoperi că nu putem fi creştini fără un angajament pentru a reveni la calea inimii.

În această perioadă a Postului Mare, noi vom descoperi că a pregăti Paștele este în primul rând să ai un timp de tăcere, de rugăciune, de citire a evangheliei. Ca și Iosif, noi ascultăm cuvântul şi am învăţat pentru a ne face ascultători de ceea ce Dumnezeu ne sugerează. Ca și el, suntem invitaţi să ne facem slujitori ai misterului care ne depășește. Evanghelia ne spune că Domnul ne-a condus pe căi necunoscute. Dar cuvintele pe care ni le adresează sunt cele ale Vieții Veșnice.

(Abbé Jean Compazieu [15 mars 2014]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa:

http://dimancheprochain.org/4372-saint-joseph-19-mars-2/).