La fântână (1897) - de W. A. Bouguerau |
„De ce oare vremea copilăriei noastre
ni se înfăţişează atât de suavă,
atât de radioasă?
Un copil are suferinţele lui ca toată lumea,
şi, în fond, el
e atât de dezarmat
în faţa durerii, a bolilor!
Anii copilăriei şi cei ai
bătrâneţelor adânci
ar trebui să fie cele două
mari încercări ale omului.
Dar
din sentimentul propriei sale
neputinţe copilul scoate,
cu umilinţă, principiul
însuşi
al bucuriei sale”
(G. BERNANOS Journal d’un curé
de campagne, OR,
1045).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu